Numele dramaturgului Tüncer Cucenoğlu nu este unul tocmai necunoscut publicului românesc de teatru, el fiind autorul piesei Avalanșa care s-a jucat ori încă se joacă în cel puțin trei teatre din țară. Și anume, Teatrul Național din București, Teatrul Maghiar de Stat “Csiky Gergely” din Timișoara și Teatrul “Regina Maria” din Oradea.
Prezența la cea de-a XXVI-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru Atelier de la Baia Mare, dar și la Festivalul Internațional de Teatru de la Oradea a Akhmeteli Theater din Tbilisi, interesantă în sine și numai pentru faptul că ne-a arătat un anume fel de a înțelege teatrul într-o țară care multă vreme a fost parte a Imperiului Sovietic, fel care nu este chiar atât de îndatorat pe cât ne-am fi putut aștepta teatrului rus de extracție stanislavskiană, ne-a permis cunoașterea a încă unui text din creația lui Tüncer Cucenoğlu. Este vorba despre Brutus sau uciderea lui Iulius Cezar, o rescriere din perspectivă post-modernă a atât de celebrei piese shakespeariene Iulius Caesar. Importantă, dar și aparte, din cel puțin două motive. Iulius Caesar, creație a cărei scriere este plasată de exegeți undeva în jurul anului 1599 (se are în vedere în stabilirea datei mărturia călătorului Thomas Platter care descrie reprezentația văzută la Teatrul Globe în 1599, dar și faptul că într-o piesă din același an a lui Ben Jonson se găsesc aluzii la noua creație shakespeareană) marchează trecerea dramaturgului de la cronica istorică națională la tragedia romană (observația a fost făcută, între alții, de Haig Acterian a cărui exegeză nu și-a pierdut nimic din actualitate). În al doilea rând, Iulius Caesar este cea mai politică dintre piesele shakespeariene. În Brutus sau uciderea lui Iulius Cezar, Tüncer Cucenoğlu a conservat dilema referitoare la intențiile și calitatea lui Brutus și a complotiștilor care îl înconjoară. Mai exact, și aici este formulată întrebarea dacă Brutus și tovarășii săi (aici îi vedem pe Casca, pe Cassius, pe intrigantul Lucius), acționează în calitate de adevărați salvatori ai Romei sau e vorba doar despre niște conspiratori mânați de obsesii, insomnii, spaime pe care și le atenuează cu nesfârșite cupe de vin și aceasta fiindcă ni se spune că vinul rezolvă toate tensiunile, care au în vedere doar niște proiecte personale. Sau, mai departe, cine e cu adevărat Brutus? Un veritabil om de Stat sau un altfel de Macbeth care, de data aceasta, este lipsit de femeia care să îi țină locul lui Lady Macbeth? Și în Brutus sau uciderea lui Iulius Cezar, Cezar rămâne un personaj marginal, a cărui vină principală pare să constea în faptul că nu a ținut cont de avertismente, de prevestirile legate de semnificația acelui fatidic 15 martie, interesul dramaturgului concentrându-se asupra complotiștilor.
Tüncer Cucenoğlu a scris Brutus sau uciderea lui Iulius Cezar respectând fidel formula teatrului în teatru. De care ține cont și regizorul spectacolului de la Akhmeteli Theater din Tbilisi, Irakli Gogia. Asistăm la o repetiție sau la o reprezentație, cu actori care se pregătesc pentru viitoarea premieră, urmărind secvențe din filmul inspirat de piesă și care își așteaptă mai apoi rândul intrării în scenă în cabine, în fața măsuțelor de machiaj. Două sunt temele importante pe care este construită montarea. Aceea a așteptării apăsătoare de dinaintea săvârșirii crimei și aceea a spaimei și a fricii. Relativ bine jucate de întreaga componență a distribuției – Giorgi Tskhadadze,Veronika Kalandarishvili, Sophia Sebiskveradze, Demo Kalandadze, Olar Chikobava, Andria Gvelesiani, Malko Vetsadze, Giorgi Gasviani – cu mențiuni speciale meritate îndeosebi de interpretul lui Brutus și de cel al maleficului, histrionicului Lucius. De remarcat tempo-ritmul, apăsarea, felul în care se generează și cresc în intensitate tensiunile dintre personaje.
Scenografia datorată Marikăi Kvachadze ar fi fost una oarecare dacă nu ar fi conținut un element de bază. Cada. În cadă se scaldă Brutus înainte de crimă, încercând, pesemne, să se purifice, în cadă ajunge, din dorința de a scăpa de petele de sânge ce i-au acoperit trupul ca urmare a ultimei îmbrățișări – îmbrățișarea morții – primite din partea lui Cezar.
Să mai remarcăm bogația, dar și eclectismul ilustrației muzicale, anume astfel gândită spre a fi subliniată perenitatea crimei cu caracter politic.
Akhmeteli Theater din Tbilisi (Georgia)
BRUTUS SAU UCIDEREA LUI IULIUS CEZAR de Tüncer Cucenoğlu
Regia: Irakli Gogia
Scenografia: Marika Kvachadze
Coregrafia: Giorgi Tielidze
Cu: Giorgi Tskhadadze,Veronika Kalandarishvili, Sophia Sebiskveradze, Demo Kalandadze, Olar Chikobava, Andria Gvelesiani, Malko Vetsadze, Giorgi Gasviani
Data reprezentației: 6 iunie 2019
Print