“Critica” unei “masturbări intelectuale”

M-am tot gândit şi răzgândit, dragii mei, să comentez, atât cât mă ţin puterile, un comentariu care întâi m-a indignat şi apoi m-a binedispus. Atitudinea cu care e scris anulează orice posibilă importanţă a opiniei critice exprimate, astfel că textul nu face nici cât o ceapă degerată, iar autoarea îşi taie craca de sub picioare singură.

Ziceam că m-am gândit şi m-am răzgândit fiindcă ideile care-mi vin în minte, pornind de la această podoabă de mânie stârnită de un spectacol care, e drept, nici mie nu mi-a fost pe plac, dar nu asta e “în chestie”, sunt legate de chestiuni pe care nu mă îndoiesc că autoarea le consideră “răsuflate” sau “expirate”, cum se zice acum: etica actului critic autentic şi alte plicticoşenii descâlcite prin tratate de filosofi care nu înţeleg spiritul gazetăresc aşa cum îl înţelege autoarea – dezinhibat, cool, lejer, cu atitudinea “să ne tragem de bretele”, dar eu să dau dovadă de “onestitate”, cum zicea bătrânul G. Călinescu, şi să-ţi zic că nu e bine, nu te califici….

Dar tu, autoare, oare te califici la categoria “cronicar de teatru”, unde bănuiesc că te crezi, printr-un comentariu (care n-are nicio legătură cu ceea ce numim, în general, cronică) ca “Masturbare intelectuală cu mănuşi de dantelă?” (http://www.artactmagazine.ro/masturbare-intelectuala-cu-manu-si-de-dantela.html) Întrebarea este retorică exact în măsura în care nu are nimic retoric.

Comentariul publicat sub acest titlu – de care nu vreau “să mă iau”, deşi aş putea cârcoti că masturbarea nu poate fi, prin natura actului cu pricina, “intelectuală” şi că autoarea a vrut să spună “masturbarea intelectului”, dar n-am de gând să-mi pierd timpul cu nuanţe, că nu e momentul – m-a şocat iniţial prin prost-gust, vulgaritate superfluă, lipsă de substanţă şi de argumentaţie, sărăcie ideatică jenantă, mascată prin “tăria opiniunilor”, cum zicea uitatul Titu Maiorescu. Prima senzaţie a fost că am în faţă încă o oglindă a vremurilor – impostura-kitsch, recte simularea “ştaifului”  lejer, arogarea unei superiorităţi de connaisseur faţă de obiectul supus judecăţii, incoerenţa etc. După şoc, a venit râsul sincer, adevărat, nu caragialian, în care celălalt ochi plânge sau cel puţin nu râde. Mi-am spus: Elementar, dragul meu Watson! Cum Dumnezeului aşteaptă respect acest “profesionist”, dacă el nu se respectă ca profesionist? E atât de greu să-ţi dai dai seama că nu asta e calea şi nici nu poate fi? Că nerespectându-şi obiectul muncii şi luând postura unui inchizitor pervers, care mai întâi îşi bate joc de osândit în cel mai vulgar mod cu putinţă, nu se respectă pe sine şi se descalifică? Dincolo de flagranta problemă de atitudine, răsfrântă în limbaj, există şi câteva cugetări pe care le-aş numi, cu toată modestia, enormităţi, adică mai mult decât inexactităţi: 1. Ideea că toate spectacolele lui Dragoş Galgoţiu, “creator demiurgo-manelist”, sunt “masturbare intelectuală” – complet fals; 2. Ideea că spectacolul ar fi o nereuşită în mare parte şi din cauza costumelor – complet fals.

Dar să revenim la oile noastre. După ce “desfiinţează” tot în stilul “România Mare”, autoarea îşi începe paragraful final cu precizarea “nu e cazul să vorbim mai mult despre un spectacol care te lasă mut de uimire”. “Mai mult”? Adicătelea până acum om fi “vorbit”? Neghiob cum sunt, înţeleg de aici că autoarea consideră că a “tranşat” chestiunea. Cum spun mereu, fiecare are dreptul la iluziile lei. Pe onoarea mea! M-am pus la încercare: să fac o recapitulare şi să rezum argumentele exprimate până în paragraful final. Am picat proba, se-nţelege. Oare ceva îmi joacă feste la mandardă, ca să vorbesc pre limba autoarei?

La sfârşit, încă un monstru născut din ridiculizare, monstru care are, şi el, victimle lui colaterale: “Şi pentru că nu e cazul să vorbim mai mult despre un spectacol care te lasă mut de uimire, i-am sugera, în încheiere, <doamnei diriginte> Dorina Lazăr ca data viitoare să nu-şi mai răsfeţe chiar aşa peste măsură <elevul>, ci să-i dea, pedagogic, cu rigla peste degeţele şi să-i spună fără milă: <Nu, nu, tu nu mai pupi nici o epopee în stagiunea asta!>“

Print

Un Comentariu

  1. blueberry 28/02/2011

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.