Cum să mergi la Festivalul de la Edinburgh degeaba

Doar nu credeaţi că m-am înecat ca rromul la mal, adică am dat ortu’ popii (expresia românească îmi place peste poate!) acum, după ce am supravieţuit amar de veacuri!  Doar nu sunteţi atât de naivi… Am plecat oleacă în vacanţă, să mă hodinesc şi eu puţin. La întoarcere, eram încredinţat că între timp pe-aici nu s-a săvârşit nicio faptă jurnalistică remarcabilă. Dar uite că tot nu m-am învăţat că viaţa e imprevizibilă şi-ţi dă peste nas.

S-a petrecut, chiar dacă de două luni se scrie despre teatrul vostru, care nu e rău deloc, rarisim. Am descoperit un articol delicios pe cotidianul.ro, semnat de Magdalena Popa Buluc, publicat pe 29 august: http://www.cotidianul.ro/123290-La_Edinburgh_poti_lasa_odihna_pe_septembrie.

Se înţelege din el că autoarea a fost la Ediburgh. E păcat însă, căci a fost degeaba.

Înainte de a ne descreţi puţin frunţile încruntate de criză, ca să nu începem ex abrupto, să va spun că sunt tare nedumerit că doamna se pricepe (a se citi: crede şi se crede că se pricepe) la toate. Are la degetul mic toate artele, fiind, probabil, multilateral pregătită.  Pare-mi-se că-n ultimii ani şi-a încercat condeiul – fără pic de vervă, umor sau isteţime – pe la mai toate gazetele dâmboviţene, păsămite convinsă fiind că ar pierde cititorul, dacă n-ar citit-o. Nu ştiu de ce, dar articolele ei îmi dau sentimentul că e un fenomen special. E atât de greu să scrii atât de mult şi să nu ai mai nimic de spus! Pe cuvânt!

Despre ce e vorba de data asta? Despre un text-hibrid despre festivalul de la Edinburgh: şi text informativ, şi reportaj, şi text de opinie, şi analiză. De toate şi nimic, cu alte cuvinte. Şi noroc că presa online n-are limită la numărul de semne! Dar asta nu e tot. Beţia de cuvinte a publicistului român cu pretenţii face, şi în acest caz, victime. Iar combinaţia de informaţii cu banalităţi şi mici descrieri incoerente este, clar, moartea pasiunii. Mai jos găsiţi o listă nu exhaustivă, ci cu doar câteva mostre.

1. “Atmosfera din oraş capătă ceva cu totul special”. După care urmează nişte citate din presa străină, absolut inutile: „Sau, aşa cum sugera The Spectator, poţi lăsa odihna pe septembrie.” De ce trebuie să fie citat The Spectator aici?! Poate îmi explicaţi dvs.

2. “La această ediţie, aproape totul este dans, discurs al corpului, dans al cuvintelor şi totul se desfăşoară cu o rapiditate extraordinară. Este dansul în autobuzele cu două etaje, e coregrafia soliştilor distribuitori de fluturaşi, a exploratorilor “intelectuali”, dar şi dansul lungilor cozi în faţa teatrelor, dansul actorilor şi spectatorilor rockişti sau îmbrăcaţi în diverse costume. Este dansul culturilor.” Îmi dau lacrimile, zău! “Dansul” acesta al paragrafului mă emoţionează peste poate! Iar “rockişti” cred că va să zică “rockeri”… Sau nu?

3. O informaţie inexactă: festivalul n-a prezentat “peste 800 de spectacole”, ci peste 1100 (a se consulta site-ul). Dar, oricum, “peste 800” înseamnă şi “peste 1100”, pe de altă parte.

4. Un pleonasm haios: “Pe străzi, o vie animaţie”. Moartă de-ar fi, n-ar fi animaţie…

5. Cum putea lipsi draguţul de “locaţie”, termen folosit greşit şi generalizat cu sensul de “loc”, că sună mai pretenţios. A se vedea “locaţie” în DEX.

6.Un spectacol al Pinei Bausch, care are parte de nişte ditirambi în limbajul liceenilor, este “o splendidă alternativă”. Nu ni se spune la ce. Ce, nu e limpede?! Doar se subînţelege!

7. Estetica minimalistă ştim cu toţii ce e (sâc!), dar ce spuneţi de “limbajul psihic puternic”? Ei, v-am încuiat? Dar o combinaţie între cele două…! În aceeaşi situaţie se află şi “o parabolă a tentaculelor puterii, văzută sub forma unui oratoriu contemporan”, precum şi multe alte sintagme. Chapeau bas, madame!

8. Contradicţia, nonsensul, gândul confuz sunt peste tot. Deseori, fraze absolute antologice: “Piesa aduce dansatorii şi spectatorii într-o stare de epuizare vizuală şi psihică. Stăpânirea tehnicii dansului clasic este dublată de un melanj de dansuri populare braziliene, vizibil în torsionări şi în exuberanţa gestului.” Nu sunt istovit, îmi place de minune. Unde mai găsesc aşa ceva?

9. În ce priveşte impresiile şi judecăţile emise, mi-ar fi greu să spun dacă autoarea a fost sau nu, cu adevărat, la vreun spectacol din festival… Comentează atât de bine, la obiect şi cu substanţă, că nici de asta nu ne putem da seama.

Finalul vă las să-l savuraţi în tihnă. Eu n-am vrut decât să vă dau câteva indicii. Nu-mi place să stric plăcerea oamenilor, că tot vanitas vanitatum… Dar noi, cititorii cu adevărat interesaţi, ce vină avem?