Să ardem de pe buzele noastre tăcerea
Să dăm cuvintelor leneşe foc;
Cum aprinsă e în sobele noastre durerea
Cum sfârşit e acest veac şi fără noroc.
Să nu ne temem, doamna mea bună,
De paşii de afară,
Sunt paşii fugarilor, duşii…
Sau ai acelora care
Se mai tot fugăresc între dânşii…
Noi aici vom rămâne
Sub vreme şi sub cerul trecut,
La ferestre adulmecă iarna
Cu şerpii tristeţii la gât.
Vino, e rece pe-afară,
Întunecaţii fluturi ţi se aprind la urechi,
Ceai albăstrit cade seara,
Cum de mult se-ntâmpla doar în cântece vechi.
Print