Dacă mergi pe holurile UNATC-ului şi stai de vorbă cu studenţii secţiei de actorie, ai şanse mari să afli despre atelierele de creaţie sau în ce proiecte mai sunt implicaţi. Cehov e un nume frecvent nu doar în montările colegilor regizori, ci şi la exerciţiile de la clasă. Actorul şi regizorul Şerban Puiu, profesor la UNATC, ne explică de ce consideră fundamentală predarea lui Cehov.
„Înainte de punctul de vedere strict profesional, aş pune un punct de vedere cultural: în halul de proastă pregătire cu care vin din liceu, în tandem cu această cultură comercială în care trăiesc, li se atrofiază simţul cultural autentic. Cehov îţi dă impresia că îl înţelegi cu bagajul cultural pe care îl ai deja, ceea ce pune bazele unui viitor drum periculos. E important ca studentului să i se facă o cultură generală elementară. În al doilea rând, Cehov propune un fel de sensibilitate diferită faţă de vremurile actuale, vremuri cel puţin pragmatice şi cât se poate de mediocre din punct de vedere sensibil. Astfel, studentul ia contact cu o lume bogată sufleteşte, încărcată de repere culturale, într-o epocă istorică bine definită.”
Considerat următorul pas în predarea actoriei, după zona realismul psihologic, dramaturgul rus pune în dificultate pe mulţi studenţi. „Lumea de care se lovesc , ca interioritate nu ca subiect, nu poate fi accesata fără atitudini interioare faţă de existenţă. Sigur, Cehov, ca orice mare dramaturg, poate fi un brand şi poate ajuta ca un spectacol să vândă bilete, asta dacă nu vrei să păcăleşti publicul. Dacă e un experiment, ceva pe o zonă de nişă şi ne aflăm dincolo de spiritul sau de orice intenţionalitate a textului, e necesar să apară pe afiş după.., o adaptare liberă… sau un experiment după Cehov sau Shakespeare” declară Şerban Puiu.
Dacă am fi tentaţi, ca demers critic, să ne întrebăm (poate pe filiera lui Jan Kott sau John Elsom) mai este Cehov contemporanul nostru?, sunt atenţionat că această temere, transpusă din sfera teoretică în cea practică îşi pierde sensul. “Cred că dacă Cehov ar fi văzut „Unchiul Vania” a lui Yuriy Kordonskiy de la Bulandra ar fi fost chiar foarte mulţumit. Nu există nimic flagrant contemporan cu noi şi necontemporan cu universul cehovian. Până şi decorul era intuit deja de avangarda rusă”.
Se poate fără Cehov şi Stanislavski?
„Actori mari au fost şi înainte de Cehov si Stanislavski. De multe ori talentul actorului intuieşte anumite căi, dar dacă ele nu corespund unui anumit teoretician nu e bine. Există şi alte metode, iar datoria şcolii este să nu le dogmatizeze. Toate teoriile despre teatru trebuie luate orientativ. Cehov e important pentru că introducerea lui, nu exclusiv, dar chiar cu încăpăţânare de către pedagog, îi poate trimite pe o parte dintre studenţi la anumite performanţe ce ar le-ar putea schimba în viitor şi ca om. Învaţă să vadă lumea şi dintr-un alt unghi, ceva mai diferit de cel al lumii total bezmetice în care trăim. Textele lui Cehov, ca şi cele ale lui Shakespeare sunt în primul rând partituri foarte solide pentru actori. Apoi vine regia, scenografia. Dar actorul poate fi câştigat, având cu ce să se umple” spune Şerban Puiu.
Că doresc sau nu, studenţii vor continua să aibă de-a face cu Cehov. Poate că îi vor uita ziua de naştere (29 ianuarie), dar îl vor pomeni la examene sau la unele încercări de a trece rampa.
Print