De vorbă cu Aura Corbeanu, despre bani “şi alţi demoni” în FNT…

 În aceste zile, până la sfârşitul săptămânii, se desfăşoară la Bucureşti Festivalul Naţional de Teatru. Despre problemele concrete ale unui asemenea tip de manifestare, am stat de vorbă cu Aura Corbeanu, directorul executiv al FNT.

Festivalul Naţional de Teatru este unul dintre cele mai importante festivaluri de teatru din România. Cât de complicat a fost să-l organizaţi în acest an?

Consider că Festivalul Naţional de Teatru este cel mai important eveniment teatral al anului care aduce în atenţia iubitorilor de teatru, profesioniştilor din spaţiul teatral şi studenţilor o ofertă culturală valoroasă, unică şi actuală.

Această ediţie nu a fost mai complicată la nivel de organizare, dar eu am resimţit o presiune permanentă, fără să identific alte cauze decât cele financiare; am resimţit direct şi prin intermediul muncii colegilor mei din toate departamentele un efort mai susţinut la nivel de comunicare şi necesitatea adaptării promovării pe noile direcţii editoriale, direcţii identificabile datorită schimbărilor produse în mass media şi, cu toate acestea, rezultatele au fost foarte bune.

Pentru orice eveniment cultural de importanţă naţională şi internaţională care se organizează în România, momentele delicate sau speciale sunt încă prezente din cauza modificărilor pe care le parcurgem la nivel legislativ şi comunicaţional, modificări puţin previzibile în momentul în care îţi realizezi structura evenimentului şi începi comunicarea culturală.

Pe de altă parte, resursele provenite din mediul privat au devenit în ultimii ani o anexă la categoriile costurilor susţinute de sursele publice şi atunci o structură neguvernamentală care îşi propune să organizeze un eveniment special nu are resurse financiare pentru acoperirea costurilor de funcţionare şi organizare a evenimentului însuşi, întrucât niciun finanţator nu acoperă aceste categorii de cheltuieli (cheltuieli de organizare) – ceea ce cred că nu este corect, dar sper ca în timp aceste necesităti să se regleze prin corelarea capitolelor de cheltuieli decontabile cu aceleaşi capitole care sunt preluate pe proiectele europene în procente stabilite. Mobilitatea culturală pe care ne-o dorim şi în care suntem implicaţi cu toţii înseamnă şi răspundere culturală şi responsabilitate financiară şi asumare a realităţii româneşti.

Avem o prezentare în oglindă a selecţiei naţionale şi o prezenţă internaţională remarcabilă – toată această ofertă de 33 de producţii de spectacol fiind completată cu un număr de 12 conferinţe şi întâlniri, lansarea a 26 de cărţi şi reviste de teatru şi 6 filme de specialitate.

S-a pus vreun moment problema ca festivalul să nu mai aibă loc din motive financiare, în această perioadă?

NU – din fericire! Cred că această perioadă de restricţii financiare a produs o susţinere culturală remarcabilă la nivelul evenimentului nostru şi nu numai. Cred că toate instituţiile implicate – şi în acest an avem alături de noi 72 de instituţii – şi-au asumat poziţionarea festivalului acolo unde îi este loculş şi anume în centrul vieţii teatrale româneşti şi europene. Spun acest lucru întrucât, mai mult ca în alţi ani am avut o comunicare excepţională cu toate instituţiile, cu toţi directorii instituţiilor implicate, cu absolut toţi membrii echipelor artistice şi tehnice care fac parte din festival – şi nu pot decât să le adresesz mulţumirile noastre – adică ale UNITER.

Discuţiile financiare au fost iniţiate înca de la terminarea ediţiei din 2009 (şi chiar mai devreme, întrucât bugetul unui eveniment trebuie previzionat în luna iulie a anului în curs pentru anul următor)… vedeţi… suntem profesionişti…

Vreau să vă spun că susţinerea pe care Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional a acordat-o pe Festivalului atât din punct de vedere financiar, cât şi logistic este argumentul forte al continuităţii organizării acestui festival, al puterii de a gândi în viitor, al dorinţei de promovare la un nivel deosebit.

În acest an susţinerea Primăriei Municipiului Bucureşti,  a Consiliului General al Primăriei Municipiului Bucureşti şi a Centrului de Proiecte Culturale al Municipiului Bucureşti – ArCuB, susţinere care la fel nu este numai financiară, ci şi organizatorică – a venit să completeze armonios, necesar şi valoros acest puzzle cultural în care instituţiile centrale ale statutului se alătură instituţiilor municipalitaţii (instituţii menţionate). Acest demers concret de dialogului cultural internaţional se completează cultural şi financiar prin implicarea Institutul Cultural Român din Bucureşti care completează numele instituţiilor pilon ai evenimentului.

Continuarea parteneriatului la nivel de organizare cu Institutul Cultural Francez din Bucureşti, cu Ambasada Franţei în România, susţinerea de care am beneficiat din partea Institutului Polonez, a Consiliului Britanic sunt exemple ale valorii continuităţii la nivelul evenimentului cultural.

Co-producator al FNT –ului Televiziunea Naţională şi-a asumat acest rol şi echipe profesioniste ale acestei instituţii ne vor însoţi în demersul nostru cultural pentru a reflecta zilnic evenimentele festivalului, pentru o oferi o imagine amplă a tuturor activităţilor din Festival, în aşa fel încât publicul iubitor de teatru să fie informat, iar prezenţa creatorilor din ţară şi din străinătate să fie vizibilă. Vor fi emisiuni dedicate festivalului, se vor realiza portrete ale creatorilor, vor fi transmisii in direct.

Partenerul de tradiţie Societatea Română de Radiodifuziune se alătură demersului nostru prin toate canalele – Radio România Actualităţi, Radio România Cultural, Radio România Internaţional, Radio Bucureşti, precum şi cu Studiourile teritoriale alături de Revista Radio şi „Eteatru”, oferind în permanenţă informaţii radio-ascultătorilor, realizând emisiuni specializate, transmisii în direct, înregistrare şi redare conferinţe, precum şi secondarea ofertei noastre culturale prin prezentarea unui număr de 8 spectacole radiofonice în perioada 31 octombrie – 5 noiembrie.

În acest an sponsorii care ni s-au alăturat Unirea Shopping Center şi Pell Amar vin să completeze ecuaţia financiară şi, nu numai, a evenimentului.

Pe perioada festivalului vom avea Maşina FNT: trei autoturisme Volvo, cu care vom acoperi o parte importantă din deplasările invitaţilor.

Festivalul Naţional de Teatru este un eveniment recomandat de: 24 FUN, România liberă, Timpul liber, Academia Caţavencu, Dilema veche, Adevărul literar şi artistic, Dilemateca ceea ce ne ofera o permanenta comunicare cu iubitorii de teatrau.

Parteneri media care ne onoreaza şi în acest an sunt: Jurnalul Naţional, Cocor Media Channel, Zoom, RFI, Time Out Bucureşti, Editura Nemira, Revista Yorick, Smart FM, Observator Cultural, Suplimentul de cultură, The Chronicle, Decât o Revistă , Scena.ro, Deutche Welle, lor adaugânduli-se parteneri media online: www.bizcampus.ro, www.liternet.ro, www.port.ro, www.artactmagazine.ro, www.metropotam.ro, www.webpr.ro, www.121.ro, www.yazee.ro, www.neaparat.ro, www.lumebuna.ro, www.stiridebine.ro, în aşa fel încât informaţia zilnică să completeze oferta noastră culturală pentru publicul iubitor de teatru, pentru profesioniştii din cultură, pentru noi toţi.

Din punctul dumneavoastră de vedere, cât de important este ca FNT să se desfăşoare, în condiţiile în care se pune problema ca un număr important din personalul teatrelor să fie dat afară? Mai exact, e un moft?

NU, nu consider ca FNT –ul este un moft. FNT –ul este o parte din viaţa artiştilor acestei ţări, din viaţa tehnicienilor şi a personalului administrativ din instituţiile de spectacol, este o binemeritată întâlnire şi confruntare culturală – timp de 9 zile la început de noiembrie!

Festivalul Naţional de Teatru reprezintă preţuirea noastră oferită creatorilor, iar prin oferta lor – darul pe care îl facem iubitorilor de teatru, responsabilitatea pe care ne-o asumăm la nivelul educaţiei si al memoriei culturale! UNITER – ul încă de la înfiinţare şi-a propus şi a şi reusit să promoveze, să protejeze şi să susţină creaţia teatrală românească în dialogul european şi internaţional. Problema disponibilizării personalului din instituţiile teatrale rămâne o problema importantă care face obiectul unui demers special şi care necesită o procedură complicată şi extrem de dificilă în contextul în care oricum instituţiile de spectacole nu aveau întreaga schemă acoperită.

Chiar în aceste condiţii un eveniment de dimensiunea Festivalului Naţional de Teatru a beneficiat si beneficiază de susţinerea întregii lumi teatrale ceea ce ne oferă energia continuării acestui demers.

În ce condiţii ar deveni un moft?

În nici o condiţie! Nu pot asocia aceasta noţiune cu Festivalul Naţional de Teatru.

Care au fost cele mai importante probleme cu care v-aţi confruntat?

Ha! ha!!! Lipsa de timp!!!!! Întârzieri obiective la nivel de comunicare!!!

Lipsa soluţiilor de finanţare la nivel de organizare pe parcursul celor 12 luni (pentru fiecare ediţie vorbesc) în condiţiile în care niciun finanţator nu acoperă cheltuielile de organizare la nivelul unei structuri neguvernamentale.

Cine acoperă costurile spectacolelor invitate? Teatrele din ţară sunt „parteneri” de nevoie sau „invitaţi”?

Costurile întregului festival sunt susţinute de Minister, de Primăria Municipiului Bucureşti, de Institutul Cultural Român, de Institutul Polonez, de Institutul Francez, de sponsori, de parteneri, de UNITER – adică există o repartizare a costurilor întregului eveniment pe toate sursele de finanţare publice şi private, diferenţiate pe categorii de cheltuieli.

Teatrele din ţară / producătorii spectacolelor selecţionate sunt parteneri reali care ni s-au alăturat acestui demers prin participarea în festival, prin efortul susţinut de a se încadra în programul nostru de realizare a fiecarei componente a evenimentului şi suportarea parţială numai a costului de transport. Este un parteneriat agreeat încă de anul trecut, fiecare producător realizând importanţa evenimentului şi necesitatea susţinerii acestuia.

Nu avem decât cuvinte de mulţumire pentru implicarea în acest eveniment a următoarelor instituţii, parteneri strategici din Bucureşti: Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” din Bucureşti, Teatrul Odeon Bucureşti, Teatrul „L.S. Bulandra” Bucureşti, Opera Naţională Bucureşti, CNDB, Teatrul Mic Bucureşti, Teatrul Nottara Bucureşti, UNATC / Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică, Cărtureşti, Fundaţia Lowendal, Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”, Teatrul de Comedie Bucureşti, Teatrul LUNI de la Green Hours, Teatrul Metropolis Bucureşti, Centrul de Introspecţie Vizuală, AICT, secţia română, Fundaţia Culturală „Camil Petrescu”, Bilete online, Librariile Humanitas, Club UNITER. Noţiunea de partener strategic este o noţiune reală care îşi găseşte corespondentul în implicarea lor activă, susţinută şi meritorie în realizarea în cele mai bune condiţii a celei de a XX-a ediţii a Festivalului Naţional de Teatru şi în valorizarea Uniunii Teatrale din România ca o instituţie reprezentativă în spaţiul cultural românesc, european şi internaţional.

Aţi fost nevoită să refuzaţi invitarea unui spectacol pe motive financiare?

Nu, niciodată directorul artistic nu a utilizat criteriul financiar la nivelul selecţiei. Directorul artistic al festivalului a operat selecţia fără niciun fel de criteriu financiar în spate. Din acest punct de vedere, respectiv acoperirea financiară asumată la nivelulul UNITER, am încercat să respectăm selecţia prezentată şi să acoperim financiar.

Experienţa de 20 de ani în spaţiul cultural românesc şi european ne arată că un demers cultural valoros înseamnă şi un buget pe măsură, dar timpurile pe care le parcurgem împreună ne-au dovedit că nu este bine să punem în aceeaşi ecuaţie criteriul financiar cu cel cultural atunci când dorim cu adevărat un eveniment cultural de ţinută, o susţinere valoroasă a unui demers cultural important şi necesar spaţiului teatral românesc.

În ce condiţii aţi „negocia” prezenţa unui spectacol în FNT? Cât de mari ar trebui să fie costurile implicate ca să vă gândiţi dacă merită sau nu?

Acest tip de gândire nu s-a asumat pentru nicio ediţie. La nivelul selecţiei se merge pe valoarea artistică şi nu pe valoarea financiară.

Din punctul dumneavoastră de vedere, ce e bine şi ce e rău în Festivalul Naţional de Teatru? Ce anume aţi schimba, la modul general?

Cred că este extraordinară complexitatea festivalului, că este onorant întregul parteneriat între cele 72 de instituţii implicate în susţinerea şi realizarea festivalului, că avem deschiderea către public asigurată prin punerea în vânzare a biletelor, că avem alături de noi 60 de specialişti europeni (directori, producători, critici etc.) care menţin un dialog cultural real cu trupele selecţionate din România, cu directorii din România, cu artiştii din România, că avem un parteneriat media important şi eficient, că site-ul festivalului şi toate mijloacele de comunicare moderne sunt în funcţiune, ca spaţiile gazdă sunt pregătite, că echipele şi tot personalul artistic şi tehnic implicat în festival şi-au asumat responsabil realizarea lui, că reuşim să realizăm evaluarea, că putem comunica frumos, că ne putem bucura de acest eveniment şi că avem ocazia ca şi prin intermediul dumneavoastră să mulţumim tuturor celor care ne sunt alături. Mă bucură funcţionarea Clubului UNITER/FNT ca spaţiu al discuţiilor informale, dar necesare, ca spaţiu de întâlnire înainte şi după evenimente.

Nu pot spune ce este rău în festival – ca noţiune. Bun/rău – îmi este greu să dau verdicte mai ales că ştiu ce muncă a solicitat acest festival!

Propunerile mele se îndreaptă către urgentarea realizării în Bucureşti a unui punct de info cultural în centrul oraşului care să permită cumpărarea biletelor pentru întregul festival, realizarea sistemului de abonament, posibilitatea conectării agenţiilor teatrale cu acest centru de info şi conectarea instituţiilor între ele, simt nevoia unei deschideri către dezvoltarea turistică culturală a Bucureştiului prin asocierea ofertei noastre culturale pe pachete de turism,

S-a vorbit mereu de problema selecţionerului unic… Dumneavoastră, ca manager, cât de important vi se pare un asemenea criteriu când e vorba de un festival naţional…

Experienţa ultimilor 6 ani mi-a demonstrat că este important ca selecţionerul unic să beneficieze de o perioadă minimă de 3 ani în realizarea şi implementarea unui program complex şi valoros pentru FNT – cu perspectiva conectării efective în cadrul reţelelor europene şi internaţionale de festivaluri de profil.

În acelaşi timp am realizat efortul pe care directorul artistic şi-l asumă în momentul în care acceptă aceasta funcţie – în sensul în care deplasările în ţară şi străinătate înseamnă mii de kilometri parcurşi, ore de aşteptări în gări şi aeroporturi, schimburi de trenuri şi maşini, indiferent că afară sunt 35 de grade sau minus 25, plouă, bate vântul sau este viscol, în camerele de hotel este frig sau prea cald, nu curge apa sau s-a oprit curentul…şi toate astea pe durata a trei ani – fără pauză – pentru a susţine o selecţie valoroasă, reprezentativă şi importantă pentru mişcarea teatrală.

Care sunt problemele cele mai importante ale ediţiei din acest an? Ce credeţi că n-a ieşit, că n-a funcţionat până la acest moment?

Suntem la început!!! Nu vreau să gândesc negativ. Până acum toate au funcţionat şi sper din tot sufletul să funcţioneze şi de acum înainte.

Pentru un director executiv – al unui festival de teatru, al unei uniuni teatrale… – e important să iubească teatrul sau să păstreze distanţa, să nu se implice foarte mult emoţional?

Pentru un director executiv de festival este esenţial să iubească lumea teatrului, să respecte valorile şi să îşi dorească să se implice efectiv în realizarea evenimentelor. NU poţi să îţi asumi un eveniment pe care nu îl înţelegi. NU poţi sa înţelegi un eveniment dacă nu eşti deschis către spaţiul artistic, dacă nu doreşti să comunici şi să împărtăşeşti ideea artistică, dacă nu respecţi partenerii proiectului, dacă nu ai încredere în echipa cu care lucrezi, dacă nu ai un suflet curat şi nu ai credinţă în Dumnezeu!

Dumneavoastră iubiţi teatrul? Sau… ce e teatrul pentru dumneavoastră?

Teatrul pentru mine a reprezentat şi va reprezenta o continuare a familie mele – adică o familie largită care m-a adoptat, care a avut grijă de mine în aceşti 20 de ani să cresc în spiritul libertăţii si al valorii, să fiu generoasă şi să ştiu să primesc daruri! Vreau să îmi îngăduiţi să mulţumesc şi familiei mele, soţului şi celor doi copii Andrei şi Mihai care ştiu că îi iubesc mai mult decât orice pe lumea asta, dar care m-au înţeles în tot acest timp şi au acceptat lipsa mea de acasă prin bucuria evenimentelor importante pe care le-am organizat şi la care şi ei sunt participanţi! Şi copiii mei iubesc teatrul! Şi ei se bucură alături de mine de frumuseţea, gingăşia şi dăruirea acestei lumi. Nu putem trăi fără teatru!

Şi nu în ultimul rand doresc să îi mulţumesc Domnului Ion Caramitru care mi-a oferit încrederea domniei sale prin propunerea mea ca vicepreşedinte UNITER şi echipei UNITER fără de care nu puteam să realizez nimic din ceea ce vă prezint acum.

Ca om implicat adânc în fenomenul teatral, dar care nu ia decizii la nivel artistic, e vreo montare care vă e dragă şi care n-a fost inclusă în selecţia din acest an? (Sau poate s-a întâmplat în anii trecuţi?)

Nu pot să vă raspund la această întrebare întrucât respect competenţele profesionale şi responsabilităţile asumate la nivelul Festivalului.

Ce este pentru dumneavoastră Festivalul Naţional de Teatru? Dacă v-aş ruga să formulaţi o definiţie în câteva vorbe…

Uau!!! Armonia vieţii pe parcursul unui an concentrată în esenţa unui eveniment…