Decembre, de George Bacovia

Te uită cum ninge decembre…

Spre geamuri, iubito, privește –

Mai spune s-aducă jăratec

Și focul s-aud cum trosnește.

 

Și mână fotoliul spre sobă,

La horn să ascult vijelia,

Sau zilele mele – totuna –

As vrea să le-nvăț simfonia.

 

Mai spune s-aducă și ceaiul,

Și vino și tu mai aproape, –

Citește-mi ceva de la poluri,

Și ningă… zăpada ne-ngroape.

 

Ce cald e aicea la tine,

Si toate din casă mi-s sfinte, –

Te uită cum ninge decembre…

Nu râde… citește nainte.

 

E ziuă și ce întuneric…

Mai spune s-aducă și lampa –

Te uită, zăpada-i cât gardul,

Și-a prins promoroacă și clampa.

 

Eu nu mă mai duc azi acasă…

Potop e-napoi și nainte,

Te uită cum ninge decembre…

Nu râde… citește nainte.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.