„Dialog de iarnă” de George Bacovia

Fereastra e-o poemă de plumb și de scântei,

Orașul adoarme troienit.

Mult mai târziu de miezul nopții sunt orele trecute…

În haosul vieții nici noi nu ne-am găsit…

O, vino, cel puțin, acum, prin forțele necunoscute;

– Să viu ?

– Oh! mi-i frică…

– Vezi!

– Hai!

– Am venit.

– Unde?

-Lângă tine.

– Plâng…

– Plâng…

– Taci…

– Hai…

– Hai;

– În infinit…

– În infinit;

– Cântă…

– Vis.

– Da…

– Nu.

– Nu…

– Minus.

– Minus…

– Plus.

– Plus…

– Armonie.

– Armonie…

– Când?

– Când…

– Poate.

– Poate…

– Of!

 

Fereastra e-o poemă de plumb și de scântei.

O zi de promoroacă în cameră pătrunde…

Sirenele de muncă vibrează, plângător;

Orașul e-un ghețar de fum, de clopoței,

Și de fior…

– Unde… Unde?!

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.