Ştiu că nu mă credeţi, dar mi-e aşa de ciudă că n-apuc să-mi trag şi eu sufletul măcar o săptămână, adică să nu găsesc ceva cât de cât demn de semnalat în publicaţiile ce reflectă fenomenul teatral! Trăgeam nădejde c-o să apuc săptămâna în care să îmi dau seama, cu mare plăcere, că n-am nimic de spus şi, prin urmare, mai bine să tac.
Dar ziua cu pricina încă n-a venit. Uite că nu mă lasă specialiştii să mă hodinesc un picuţ. Cum nu cunosc temperamentul şi aplecaţiunile fiecăruia dintre cititori, nu ştiu dacă o să vă blegiţi sau, dimpotrivă, o să vă veseliţi citind articolul „Ricci/Forte va deschide Festivalul de Teatru ARAD” (http://www.artactmagazine.ro/ricci-forte-va-deschide-festivalul-de-teatru-arad.html). Oricum, să ştiţi că o să vă primejduiţi sănătatea mintală citindu-l. Aveţi grijă să nu faceţi eforturi mari!
Misteriosul Dieter Topp, care în ultima vreme tot combate prin gazatele culturale din România, fără ca cineva să priceapă de ce, “strikes back”. Ne prezintă un spectacol care va veni la Festivalul de Teatru Underground de la Arad. Foarte frumos. Şi foarte suprarealist, căci textul său ar putea fi luat drept un delicios dicteu automat, care suspendă logica muritorilor de rând. Este vorba despre spectacolul “Troia’s Discount” al Ricci/Forte”, copiii teribili, zice autorul, ai „teatrului contemporan Italianesc”. De când s-o fi spunând „teatrul italienesc”, şi nu „italian” nu am cunoştinţă. Însă bine că am aflat, aşa că voi căuta o istorie a literaturii „italieneşti”. Agramaticalitatea, ca să mă exprim astfel, articolului este fabuloasă. Şi aproape neverosimilă. Îmi pare că nici dacă te străduieşti din răsputeri n-ai cum să născoceşti asemenea capodopere. Pe cuvântul meu de bufon!
Să nu vă aşteptaţi de un biet bătrân gâfâind să ia la puricat frază cu frază. Mi-ar lua prea mult timp, zău. Cu voia dumneavoastră, îmi îngădui să vă semnalez doar câteva dintre cele care zgârie urechea, retina şi mai ales creierul. Pe cuvânt, mi-l periclitează serios. Mă obligă să fac nişte sforţări de gândire care mi-ar putea zdruncina şi bruma de minte care mi-a mai rămas.
1.„O scriitură elegantă dar şi atent. Este un spectacol plin de energie şi pasiune ce nu trebuie ratat.” Clişeul, nonsensul (înţeleg că între “elegant” şi “atent” este o opoziţie) şi agramaticalitatea (scriitura este “elegantă dar şi atent”) au o putere de convingere uriaşă. Istoria a arătat-o!
2.”Ricci/Forte este un puzzle de fragmente distructive prin combinarea misticismului cu realitatea şi iluzia cu adevărului. Spectacolele lor sunt înrădăcinate într-o realitate indefinită, generează conştientul şi subconştientul, se desfăşoară într-o lume nebuloasă dintre zi şi visare, iar spectacolul nu este conştient de realitatea sau ficţionaliatea prezentată. Viitorul, sexualitatea reprimată, violenţa, dorinţele, şi siguranţa sunt unele dintre temel prezentate vizitatorilor de către Stefano Ricci şi Gianni Forte, scenaristul şi regizorul spectacolului.”
Offf! O să fie greu, căci aşa ceva… mai rar, bibicule! V-am zis c-a fost cât pe ce să-mi plesnească craniul cei hodorogit! Carevasăzică “fragmente distructive” (?) “prin combinarea misticismului cu realitatea şi iluzia cu adevărului”. Bag seamă că omul vrea, dar nu poate să scrie “(combinarea) iluziei cu adevărul”. Autorul sau tălmăcitorul. Poate chiar nu e de râs. E frumos, oare, să-ţi râzi de neputinţa omului?! Oricum, ce o fi “misticismul combinat cu realitatea”, Sfinte Sisoe? Eu aştept să-mi spuneţi, că nu vreau să-mi pierd căpăţâna care a rezistat atât amar de veacuri. Apoi, ce o fi aia “spectacolele generează conştientul şi inconştientul”? Vorba doamnei învăţătoare: Despre ce este vorba în acest fragment? Cine ce face şi ce spune, că sunt năuc? Dar asta e “a piece of cake”, cum se zice la mine acasă, sau “floare la ureche”, cum se spune în ţara lui Caragiale. Urmează sfârşitul apoteotic al frazei: “spectacolul nu este conştient de realitatea sau ficţionaliatea prezentată”. Poţi să zici ceva?! Insist să mă lămuriţi: sună poststructuralist sau sună a gol?
Concluzia? “Astfel, fanii vechi şi noi ai teatrului contempran sunt rugaţi să se intereseze de biletele pentru acest urlet blasfemator ce geme de greşeli, homosexualitate şi violenţă – o autopsie a amintirilor.”
Print
Omul acesta e un neamt care din cind in cind vine in Romania. Textele i se traduc de nepriceputi si sunt postate pe artactmagazine, o revista a unor cetateni ce cred ca se pricep la teatru. Topp este un fan platit al Teatrului national din Timisoara. Acestui vizitator i/a placut Cum traverseaza Barbie criza mondiala. Lui si Cristinei Modreanu. Cine se aseamana…
faptul ca toata analiza lui yorick e construita pe o traducere proasta, ar trebui sa-l scuze pe autorul cu pricina. eventual, yorick sa-si ceara scuze. dar vad ca dimpotriva, in comentariul melaniei il acuza si mai mult – devine o vina si faptul ca e… neamt! tipic romanesc!!! cat despre faptul ca i-a placut un spectacol care nu i-a placut si melaniei, ci numai unei alte persoane, pe care autoarea exemplarului comentariu o detesta la fel de mult ca si pe “neamt”, este inca o bila neagra. ce-ar fi sa-i pui la zid pe amandoi, si pe cei din spectacol eventual, draga melania si sa tragi???? ca asa se procedeaza in lumea buna, intelectuala romaneasca mai nou. draga yorick, vai de cititorii tai!
vai de capul vostru ,,,, homofobi,, idioti, cine sinteti voi,,, sa va permiteti sa criticati, in locul artactmagazine as aduna toate materialele cu care incercati sa-i muscati de cur si as fugi imediat cu el spre tribunal , yurik un sait plin de complexate al neprofesionalismului, fericite ca au si el o jucarie cu care pot sa de-a dupa modreanu si restul ,,,, bietele,,,,
Mda, multi viteji se trezesc dupa razboi… Adevarul este urmatorul: revista Art Act Magazine are subiecte interesante, in schimb criticii paraleli… doar critica e de capul lor, nu de alta, dar n-au alte subiecte. Hai sa privim mesajul in ansamblul lui ca sa ne bucuram de teatru, nu de critici puerile. Sa nu fim aceiasi romani stereotipizati care doar calcand pe altii in picioare, pot sa ajunga undeva… Romani flamanzi dupa stirile de la ora 5…
De fapt nu sunteti nici la degetul mic a lui Top!!! Va legati de ortografie pentru ca nu sunteti in stare sa intelegeti STILUL MODERN de exprimare. Va sfatuiesc sa lasati penitele jos, ca v-a expirat termenul!!! Lasatii si pe astia noi la dreptul de exprimare!!
Amice, esti idoit, vorba lui Caragiale. iti dai cu stangu’ in dreptu’! Vezi ca te-ai facut de rasul copiilor de scoala primara… “Lasatii si pe astia noi la dreptul de exprimare!!”????
Pentru cititori: Kristina a vrut sa spuna “Lasati-i si pe astia noi sa aiba dreptul la exprimare!” Doar a vrut. Tulai, Doamne…
STILUL MODERN?? ce incelegi tu prin stil modern Kristina? sunt atat de curios sa aflu!
Nu va este mila de limba romana, oameni buni? Indiferent ce “stil modern” am adopta ar trebui mai multa grija ptr urechile si ochii nostri. Doamne, ce ne este dat sa auzim. Stlul tv este adoptat si de presa culturala
Nu stiu daca e un fan platit Topp dar e cert ca nu i-a placut doar Cum traverseaza Barbie , din moment ce a acordat si un premiu din partea Kulturforum Germania pentru montarea piesei lui Paravidino, Boala familiei M. E drept ca montarea este a lui Afrim, nume la care unii cititori de Yorick fac alergie. Sa apara regizorii care sa-i ia locul lui Afrim! Nu cred ca e asa un pacat mare sa fii cautat, sa placi publicului… Cred ca si Yorick ar trebui sa se pazeasca de greseli ca poate-i vine randul si lui. Deja am vanat destule. Sa nu facem o cronica a acestora ca nu se stie niciodata… Stiu ca trebuie sa existati dar nu va construiti pe vanarea altora ca nu veti ajunge departe. Criticii aia care cica nu stiu critica sunt niste nume. Poate va pare rau ca nu scriu in revista voastra?Camicas, care deplangi limba romana stalcita, chinuita, trebuie sa mai folosesti si tu niste puncte care sa marcheze prescurtarea. Si un semn de exclamare dupa constructia cu vocativul” Doamne”. Vezi ca nimeni nu-i perfect? Bravo, Branescu. Toti ar trebui sa gandeasca asa. Sa luam ce e bun din ambele reviste . Poate vom fi mai castigati decat sa umblam cu lumanarea dupa greselile altora. Vanatoarea e destul de primitiva si nu prea e o lege a progresului.
domnule Valentin Nicolau
. Imi e greu sa cred ca ati ajuns atat de jos incat sa platiti tot soiul de domni si domnite care nici macar curajul necesar de a semna cu nume reale nu il au. Nu intru in detalii gen stil, cultura generala,gust teatral ca ma ia cu dureri de cap . O intrebare : chiar nu va permiteti o echipa ca lumea ? Ma intreb daca George Banu realizeaza in ce cloaca a intrat. Sau in schimbul publicarii unor carti la Nemira nu mai poate fi vorba de verticalitate.
am citit si eu, la spartul targului, articolul care l-a deranjat asa de tare pe Nicolae Morar, ca nici nu mai vede in jur de furie. Sarmanul Yorick, are ceva succes, asta pentru ca e plin de umor, ce sa mai, si de cele mai multe ori le zice bine. numai ca intr-o lume fara umor si discernament. cred ca se amuza tare, ca de fapt nimeni habar n-are cine e!
welcome back to the mediaval times …