Doru Mareş: „Două decenii merită un Top 100”

1.Blue Escape, regia Radu Afrim.

2 …au pus cătuşe florilor, regia Alexander Hausvater

3. Bizarmonia, regia Alexadru Tocilescu

Top 3? Teribil şi erotic. Sigur, mai aproape de Eros şi de Philia decât de Storge şi de Agape. Eu nu l-aş lua în serios. Aşadar, în ordinea alfabetică a numelor regizorilor: Blue Escape de Radu Afrim (fiindcă mi s-a probat a doua intuiţie absolută în domeniu, după, un pic mai demult, e drept, Marcel Iureş), Au pus cătuşe florilor… de Alexander Hausvater (fiindcă nu prima iubire, ci primul orgasm nu se uită) şi Bizarmonia de Alexadru Tocilescu (fiindcă eu prefer „les traboules de Lyon” elefantiazisului stupid al Câmpiilor Elizee din buricul Parisului).

Două decenii merită un Top 100. Modelul Billboard nu e de neglijat. Lasă că mai e şi soluţia anti/non-top. Plus diferenţierile de genuri, că nici jazz-rock-ul nu e rock’n roll şi nici hip-hop-ul, pop. ş.a.m.d. Nici Cântăreaţa cheală a lui Tompa nu e Lecţia lui Măniuţiu, chiar dacă variantele de Hamlet regizate de Vlad Mugur şi Ion Sapdaru îşi au locul obligatoriu în memorie. Trilogia antică a lui A. Şerban a fost un motor evident, dar şi spectacolele Caragiale ale lui Anton Tauf, o încununare. Şi-atunci, despre ce vorbim? Prin urmare, rămâne cum am stabilit: back in the Eros&Philia. Că doar nu in the USSR

Doru Mareş este scriitor şi critic de teatru.. De-a lungul anilor, a scris cronică de teatru în cele mai importante publicaţii din România, atât în presa cotidiană, cât şi în cea de specialitate. Este colaborator permanent al revistei „Observator cultural” şi al cotidianului „România liberă”.

 

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.