Drumul, de Marin Sorescu

SorescuGânditor și cu mâinile la spate

Merg pe calea ferată,

Drumul cel mai drept

Cu putință.

 

Din spatele meu, cu viteză,

Vine un tren

Care n-a auzit nimic despre mine.

 

Acest tren – martor mi-e Zenon bătrânul –

Nu mă va ajunge niciodată,

Pentru că eu mereu voi avea un avans

Față de lucrurile care nu gândesc.

 

Sau chiar dacă brutal

Va trece peste mine,

Întotdeauna se va găsi un om

Care să meargă în fața lui

Plin de gânduri

Și cu mâinile la spate.

 

Ca mine acum

În fața monstrului negru

Care se apropie cu o viteză înspăimântătoare,

Și care nu mă va ajunge

Niciodată.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.