„După plecarea ta” de Petre Stoica

Camera mea fără ferestre

camera mea fără ușă

camera mea fără lampă și fără sobă,

camera mea fără masă și fără solniță

camera mea fără pomieră și fără tapete

camera mea fără scrumieră și fără dantele

camera mea fără lavandă și fără mănuși

 

camera mea fără fântâni subterane

 

camera mea fără surâsul tău fără

căldura ta de portocală și de pui de pisică

camera mea invadată de trecut și golită de prezent

 

camera mea pe temelii de cenușă

camera mea pe temelii de cenușă

camera mea din care nu pot ieși

mă strânge un cerc de iarbă

mă lovește un ciocan de aer

mă cântă o gură de pleavă

 

camera mea umplută cu o boabă de orez

o boabă o hrană pentru zilele iernii

când vei veni să mâncăm pe săturate

când vei veni să valsăm

după melodiile ciorilor

 

camera mea în care aștept.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.