Elegie, de Tristan Tzara

yorick_352x256-300x218Sufletul bătrân, iubito, flori de vară vrei să pară

Păsările stau în colivii închise iarna

 

Te iubesc cum cheamă dealul trupul văii primitoare

Sau pământul cum iubeşte ploaia deasă şi roditoare

 

Te aştept în fiece seară la fereastră deşirând mărgelele

Aşezând cărţile, recitându-mi versurile

 

Şi mă bucur când în curte latră câinii latră câinii

Şi când vii să stai la mine până mâine până mâine

 

Sufletul meu fericit e ca odaia noastră caldă

Când ştiu că afară ninge şi că strada-i albă.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.