Filme şi cărţi pentru amatorii de teatru

În ultima vreme, cinefilii nu par, ci chiar sunt mult mai numeroşi decât iubitorii de teatru. Am întrebat mulţi oameni din ţinutul Thaliei de ce stau lucrurile aşa. Au recunoscut că este un adevăr care se poate verifica aproape zilnic, cel puţin în spaţiul românesc. Unii spun că situaţia este cauzată de comoditate, alţii o pun pe seama unui eşec care duce la o generalizare (am fost la un spectacol, nu mi-a plăcut, aşa că ce rost are să mă duc la altul luni sau ani buni, că tot teatru e şi deci mai bine merg la un film, care are mult mai multe şanse să-mi fie pe plac?). Unii zic că ar fi vorba despre lipsa unei educaţii în acest sens sau a unui obicei. Alţii sunt de părere că, de vreme ce teatru este emoţie directă, mulţi o ocolesc. Şi tentativele de a explica fenomenul continuă. Dar până acum nu m-a convins niciuna. Chestiunea merită o cercetarea aprofundată, care să implie şi un sondaj adevărat.

Însă oricum ar fi, filmul joacă un rol covârşitor în cultura contemporană, insinuându-se în mai toate formele artistice, reinventându-se mereu şi găsind mai întotdeauna căi de a merge mai departe. În Occident, cinematografia a intrat de decenii bune în teatru. La noi, doar de câţiva ani. Relaţia dintre ele poate fi un subiect de dezbatere cât se poate de îndreptăţită. Până la momentul la care va avea loc dezirabila dezbatere, secţiunea de film propusă de prezenta ediţie a FNT poate fi un început. După ce în weekend a rulat seria „Noaptea” a lui George Banu, realizată de Dominic Dembinski, începând de marţi, la Cinema Elvira Popescu sunteţi aşteptaţi în fiecare seară, la ora 22.00, să vedeţi înregistrări de referinţă în istoria teatrului. După celebra „Clasa moartă” , urmează mai multe filme cu şi despre universul unui important creator de teatru: „Satul natal”, „Să moară artiştii” şi „Astăzi este ziua mea”, precum şi „Nu am să mă întorc niciodată aici”, de Andrzej Sapija. Este vorba despre o serie de pelicule dedicate unuia dintre cei mai importanţi regizori de teatru polonezi din toate timpurile, Tadeusz Kantor. Este vorba despre înregistrări ale „Teatrului Morţii”, aşa cum s-a numit cicul de spectacole realizate de Lantor la Teatrul Cricot 2: „Clasa moartă” şi „Satul natal”, urmate de celelalte trei deja menţionate.

Dintre volumele care vor fi lansate în festival, mi-au atras atenţia câteva studii despre personalităţi de prim rang al teatrului de azi: un volum al Mirunei Runcan, intitulat „Habarnam în oraşul teatrului. Universul spectacolelor li Alexandru Dabija”, o cercetare despre „magiaciana” de la celebru Théâtre du Soleil, „Ariane Mnouchkine. Arta prezentului”, de Fabienne Pascaud, sau un studiu despre Robert Wilson, aparţinându-i lui Mariei Şevţova. Oamenilor de teatru li se recomandă, fără îndoială şi frumoasa istorie a Teatrului Masca, de Mihai Mălaimare şi Anca Dana Florea, precum şi cunoscuta sinteză „50 de regizori cheie ai secolului XX”.

Marţi după-amiază se va lansa una dintre cărţile cele mai promiţătoare: studiul lui Michal Kobialka despre o figură importantă a teatrului din secolul trecut: „O călătorie în alte spaţii: Teatrul lui Tadeusz Kantor”. De altfel, este vorba despre o zi întreagă dedicată operei regizorului polonez, zi care va începe cu o conferinţă susţinută chiar de autorul volumului, eveniment care va avea loc la ora 11.00 la UNATC şi va fi însoţit de proiecţii din spectacolele lui Kantor. Nu uitaţi că fotografii din spectacolele lui Tadeusz Kantor semnate de artistul fotograf Romano Martinis vă aşteaptă, până la sfârşitul festvalului, într-o expoziţie în aer liber, pe gardul Muzeului Naţional de Artă.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.