Sunt multe spectacole postdecembriste pe care le-aş opri lângă sufletul meu. Luată însă în grabă şi gândind poate puţin pripit, aş spune doar câteva:
1.Trilogia antică, în regia lui Andrei Şerban, la TNB
2.Cântăreaţa cheală, în regia lui Tompa Gabor, la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj
3.Elisaveta Bam, în regia lui Alexandru Tocilescu, la Teatrul Bulandra.
Acestora li se adaugă Strigăte şi şoapte şi Unchiul Vanea, spectacolele lui Andrei Şerban de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, Woyzeck, montarea lui Mihai Măniuţiu la acelaşi teatru. La Cluj există o trup de vârfuri, cu o selecţie foarte serioasă, drept pentru care mai toţi le cităm spectacolele. Acolo regizorii mari izbutesc spectacole mari. Nu pot să nu menţionez, bineînţeles, toată pleiada de mari spectacole ale lui Silviu Purcărete, din care aş aminti neapărat Faust-ul de la Sibiu. Din cele de la Craiova aş cita Titus Andronicus. Lângă toate aceste culmi, aş mai găsi vreo zece spectacole, dar, poate, la un inventar ulterior…
Florica Ichim este critic de teatru, redactor-şef al revistei „Teatrul azi” şi preşedinte al Fundaţiei Culturale „Camil Petrescu”.
Print