Hamlet învaţă să cânte hip-hop în parc

Este al treilea an când, în parcurile capitalei, ArCuB organizează programul „Bucureşti – Cartier de vară”. În fiecare weekend, de la mijlocul lunii iulie şi până pe 4 septembrie, în mai multe dintre parcurile bucureştene sunt spectacole de teatru, de muzică sau de magie… Teatrele subordonate primăriei oferă publicului trecător sau special venit reprezentaţii gratuite. Moghioroş, Sebastian, Herăstrău şi Cişmigiu sunt locurile unde dimineaţa sunt spectacole pentru copii, iar seara pentru „oameni mari”…

Pentru reprezentaţiile din parc, teatrele aleg, desigur, montările care se pretează la astfel de locuri, atât din punct de vedere tehnic, cât, mai ales, artistic. Aşadar, „A fi sau ce va fi…”, producţia Teatrului Metropolis prezentată în Herăstrău în acest weekend, în spaţiul amenajat la intrarea principală dinspre Televiziune, a fost mai degrabă o surpriză plăcută. Scaunele albe din plastic din faţa scenei improvizate – nu tocmai îmbietoare pentru spectatorul obişnuit din sălile de teatru – s-au umplut însă pe măsură ce piesa se desfăşura. Iar surpriza plăcută a fost în primul rând pentru că un text cu trimiteri le-aş spune (aproape) elitiste a ţinut publicul aproape o oră şi jumătate, pe mulţi dintre spectatori chiar în picioare… Cu atât mai mult cu cât comedia prezentată a fost chiar de bună calitate.

Personal, am dubii în privinţa acestui mod de strămutare a spectacolului în aer liber, într-un loc în care microfoanele sunt la vedere, iar în partea de jos a scenei scrie mare „Primăria Municipiului Bucureşti”. Şi asta pentru că iluzia şi convenţia funcţionează cu totul altfel, iar teatrul este sau poate fi deturnat de la unele dintre sensurile lui importante şi transformat doar în instrument de distracţie… Pe de altă parte, e o formă de popularizare, iar interesul pe care l-am văzut în rândul spectatorilor din Herăstrău e o dovadă în acest sens.

O altă capcană pe care acest gen de reprezentaţie o ascunde este una în care actorii pică destul de frecvent. Fac concesii publicului, accentuând scenele sau replicile care se pretează la aşa ceva, apăsând pedala unui umor cel mai adesea facil, atunci când publicul pare că o cere, iar, pe de altă parte, forţează nota şi uită să păstreze măsura în toate aşa cum îi învăţa odată prinţul Hamlet… Un prinţ Hamlet care n-a apucat să urce niciodată pe scenă este personajul care deschide spectacolul „A fi sau ce va fi…” în regia lui Alexandru Jitea, după textul lui Lyle Victor Albert. O idee extrem de interesantă, poate insuficient exploatată atât de autor, cât şi de regizor, care propune imaginaţiei un loc de niciunde şi de nicicând în care se întâlnesc şi rămân pe vecie personajele care au fost vreodată tăiate de vreun autor din vreo piesă de teatru. Un Hamlet care n-a apucat să fie Hamlet şi care nu-şi (mai) ştie replicile, o femeie ce n-a apucat să-i fie lui Oedip soţie, pentru că Sofocle a tăiat-o din text şi încă două personaje eşuate, unul al lui Oscar Wilde şi cealaltă a lui Tennessee Williams, aşteaptă cu toţii, precum în „Godot” – care intră la sfârşit îmbrăcat în salopetă să măture scena –, nesfârşitul…

Iar lumea personajelor excluse din piese şi în care lucrurile se întâmplă la fel pe vecie este tulburată de apariţia unuia dintr-un text contemporan… tăiat şi el de autorul lui din piesa „Băăăăi!!!”. Bazat pe o permanentă ironie la adresa unui teatru din zilele noastre în care „ceva e putred”, textul – sau/şi montarea – alunecă ele înseşi, pe alocuri, în propria ironie. Dar are în permanenţă scuza că se joacă în acel spaţiu. De altfel, cu câteva scene în minus şi cu o mică ajustare a momentului în care Joey din „Băăăăi!!!” îl învaţă pe Hamlet să cânte ca „băieţii de cartier” – altminteri scena cea mai ofertantă şi mai bine susţinută actoriceşte de Vlad Corbeanu şi Ionuţ Ionescu – spectacolul poate fi considerat chiar o comedie simpatică şi de bună calitate. Repet, cu mici ajustări şi cu un mai bun dozaj al vulgarităţii îngroşate adesea de dragul hohotelor publicului.

Interesant şi bine construit este rolul lui Vlad Corbeanu, care, deşi crispat în prima parte, îşi va găsi apoi tonul potrivit, circulând dezinvolt între cele două lumi: Hamlet învaţă să cânte hip-hop… Şi restul distribuţiei – Mihailo Milenkoski (poate cel mai coerent în interpretare), Roxana Ivanciu (cam exagerat declamativă), Alexandra Timofte (nu găseşte cu adevărat cheia personajului, doar îl intuieşte pe alocuri) şi Ionuţ Ionescu (plin de umor, dar pe alocuri îngroşat în exces) – susţine destul de bine o montare de care, cu siguranţă, publicul larg are nevoie întru relaxare… De comedie adevărată şi inteligentă, de umor de bună calitate e nevoie întotdeauna, iar încercarea celor din spectacolul de la Metropolis este bine-venită tocmai în acest sens. Spectacolul se va juca din nou pe 28 august, la ora 19.00, în parcul Lumea Copiilor din sectorul 4.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.