Kevin Spacey: Dacă simți că ai un talent pe care merită să-l dezvolți și de care să ai grijă, atunci nu există nimic ce nu poți câștiga

Kevin Spacey e un actor care a depășit limite, bariere, granițe, orice linie care ar putea trasa un perimetru îngrădit, fictiv sau real. Cartea de vizită sau CV-ul lui s-ar putea extinde pe un format tip papirus, atât de multe a reușit să realizeze Kevin Spacey până acum. E implicat în film și teatru, și nu doar din perspectiva de actor, e prieten cu Bill Clinton, zilele acestea întrebarea fiind: „cine va câștiga alegerile prezidențiale din Statele Unite ale Americii?”. Asta în condițiile în care nu ne-am conformat deja că Frank Underwood este președintele Americii. După o pauză generoasă în care a ales să renunțe la Hollywood și la binefacerile faimei de pe covorul roșu, Kevin Spacey a simțit nevoia să-și reclădească imaginea în fața camerelor de filmat, așa că s-a născut House of Cards, serialul care a făcut înconjurul lumii și despre care unii politicieni, când dau nas în nas cu Spacey ori confirmă temători intrigile politicii interminabile ca o pânză de păianjen, ori le neagă cu vehemență. Cert e că odată cu House of Cards, s-a născut o altă etapă în viața sa, care i-a adus un succes răsunător și o popularitate cu totul ieșită din comun, fiind unul dintre primele proiecte în care Netflix a investit, fiind încrezători că povestea unui cuplu machiavelic care aspiră la conducerea Americii va cuceri publicul din toate colțurile lumii. O mare parte din succes se datorează și priceperii și experienței cu care Kevin Spacey urzește povești, storytelling fiind unul dintre cuvintele cheie în orice discurs recent de-al său. „Oare Starbucks chiar face cea mai bună cafea de lume?”, așa obișnuiește să-și întrebe auditoriul în timpul conferințelor. Sigur că nu, întotdeauna e vorba despre povestea pe care o vindem publicului, nu despre produs. Prima lecție de marketing primită de la un actor cu două premii Oscar în palmares, cu renume atât ca actor de film, dar și ca actor de teatru și mai ales, o lecție de la cel care a fost zece ani directorul teatrului Old Vic din Londra, timp în care a resuscitat și a repus pe harta teatrelor importante un spațiu în care se juca mai puțin și care se închiria mai mult.

Povestea lui Kevin Spacey cu actoria a început de când era copil și se furișa noaptea în fața televizorului ca să vadă Some like it hot, It’s a wonderful life sau Rear window. Deși provenea dintr-o familie modestă, în care mama sa se străduia să întrețină casa, iar tatăl său era mai mult șomer, a fost crescut într-un mediu în care cultura stătea la loc de cinste. Era dus la teatru, la cinematograf, la expoziții și la opt ani știa că vrea să se facă actor. „Imitam ce vedeam în filme, iar mama râdea, acela era cel mai frumos sunet.” Datorită mamei sale s-a îndrăgostit de artă, iar datorită tatălui și-a promis că nu va străbate niciodată drumul ratării. Pentru că avea prea multă energie, profesoara sa l-a sfătuit să ia câteva lecții de actorie, așa s-a întâlnit cu mentorul său și cel care avea să se transforme mai târziu într-o figură paternă, Jack Lemmon. Lecția pe care a învățat-o de la profesorul său e dăruită mai departe acum, când el însuși susține cursuri de actorie: să fii capabil să-i spui studentului tău acele cuvinte care i-ar putea schimba viața. Jack Lemmon l-a bătut pe umeri și i-a spus că ar trebui să se ducă la New York și să studieze actoria pentru că acesta e drumul lui în viață. Atunci, Kevin Spacey avea doar 13 ani. A urmat sfatul mentorului său, a studiat doi ani actoria la Juilliard, preferând să joace, în loc să-și ia diploma. A insistat, în schimb, să dea casting pentru rolul fiului alcoolic, James Tyrone, din piesa „Lungul drum al zilei către noapte” de Eugene O’Neill. Spectacolul i-a oferit șansa de a juca pe aceeași scenă cu mentorul său, Jack Lemmon, care l-a complimentat în felul său caracteristic, cu o ironie paternă: „Mie mi-a luat 18 ani să câștig două premii Oscar și ție ți-a luat patru, nenorocitule!”. După cele două premii câștigate cu rolurile din American Beauty și The usual suspects, Kevin Spacey a spus „stop”. Anii investiți în cariera sa, dăduseră roadele râvnite – acum se plictisea. Oportunitatea de a conduce teatrul Old Vic aducea cu sine reîmprospătarea pasiunii sale – teatrul. „Sunt un șoarece de teatru. La Old Vic îmi place să mă implic în tot: producție, afișe, design, castinguri, piese, regizori.” Provocarea pe o care o accepta în 2003 i-a adus numeroase roluri, unul dintre ele fiind și Richard al III-lea, în regia lui Sam Mendes. Kevin Spacey și Sam Mendes se întâlniseră și pentru filmul American Beauty, dar Richard al III-lea l-a făcut pe regizor să creadă că Spacey s-a născut pentru acest rol. Personajele negative întotdeauna au fost atuul său. Roger Kint (Verbal) din The usual suspects, John Doe din Se7en și acum, Frank Underwood – politicianul ipocrit și fără scrupule care fascinează prin tenaticitatea și perseverența cu care râvnește la putere.

„Kevin Spacey e un actor talentat” – clișeu. În tinerețe și-a definit singur relația cu actoria și cu succesul. „În exterior nu vei găsi niciun premiu, singurul premiu ești tu și ceea ce simți și îți dorești să îndeplinești. Să vrei să ai succes și să fii ambițios nu e suficient. Asta e doar dorință. Trebuie să știi ce vrei, să înțelegi de ce faci ceea ce faci și să te dedici cu fiecare respirație din corpul tău ca să reușești. Dacă simți că ai un talent pe care merită să-l dezvolți și de care să ai grijă, atunci nu există nimic ce nu poți câștiga.” Kevin Spacey a spus „stop”, dar nu s-a oprit niciodată. În locul confortului, a preferat noul, necunoscutul. „A fi interesat” și curiozitatea sunt calitățile pe care și le atribuie frecvent. E actor de film și teatru, e producător, e comediant și cântăreț, e tot ce îl provoacă și îl încarcă. Are o energie fantastică de a face și de a construi povești, așa cum îi place să le numească. Visează la un viitor al tehnologiei în care copiii la școală vor putea să viziteze teatrul Globe al lui Shakespeare sau să-și facă temele pe o plajă însorită dintr-o destinație exotică. Kevin Spacey își depășește vârsta și talentul, e un vizionar. Pe cât de mult apreciază tehnologia, pe atât de mult iubește scrisorile, literele impregnate în hârtie. „Să ai o scrisoare de la Tennessee Williams, Spencer Tracy sau John Wayne și să citești nu bârfe, ci întâmplări personale exprimate într-un mod unic, amuzant și prietenos. De aceea aș vrea să scriu o carte despre arta de a scrie scrisori.” Kevin Spacey nu e doar un actor talentat, popular, de succes, ci un actor care nu s-a limitat la actorie și a știut să se reinventeze de fiecare dată când s-a ivit ocazia. Dar, mai presus de toate, e un mentor pentru cei care îi urmează cursurile pentru că are puterea, la rândul său, de a spune cuvintele potrivite la momentul potrivit, în așa fel încât să schimbe viața celui din fața sa.