La etajul 5, de Mariana Marin

yorick_352x256Poezia,

când sub țeastă îți bubuie

singuratatea putrezită a fiecărei dimineți.

La etajul 5 al unui bloc

dintr-un celebru cartier proletar

poezia îți reface instinctul migrator

al păsărilor mici, cenușii.

Câtă iubire

“Când toate ne pleacă?

Toate ne lasă?”

(și era o vreme a cireșelor și a iederii)

Ce fel de moarte

în obrăznicia ta iepurească

te-a însoțit în anii din urmă,

o, biată spaimă a țărînei!

Poezia,

când sub țeastă miraculos

te înfrupți din tine însăți.

Și este o vreme a înghețului și a râtului,

a biciului care-ți plesnește obrazul

și a porcilor mici, cenușii.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.