„La fel de lin ca mâinile prin mâneci” de Constanța Buzea

Tu vei dori să fiu îndepărtată,

Misterul meu să te înnebunească,

Închisă-n limba mea neomenească

Fiind ce nu poți fi tu niciodată.

 

Tu vei dori să te aștept cu mască

Și vei dori prin mine să aluneci

La fel de lin ca mâinile prin mâneci,

Când eu foșnesc și ele să foșnească.

 

Și vei dori, și eu voi fi în stare

Să mă predau restriștilor finale

Cu umilință și cu nepăsare.

 

Tu vei dori atât de multă jale,

În răutatea ta strălucitoare,

Încât voi fi ca de zăpadă moale.

(Poemul face parte din antologia „111 cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română”, Editura Nemira)

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.