lungul drum al nopții către dimineață, de Paul Vinicius

yorick_352x256-300x218am vorbit toată noaptea cu un zid; era neted bine făcut solid și destupat la minte doar că nu vroia să se dea la o parte. cerul își tot plimba norii ca pe niște mari vapoare de hârtie pe lângă o lună gravidă exoftalmică mirată o femeie cam beată și sălcie a tot tras de mine

că hai să facem nu-știu-ce că știe ea un gang

mai du-te fă dracului i-aș fi spus

nu vezi că stau cu omu’ ăsta de vorbă? –

dar nici umbră de literă nu-mi ieșea din gură –

hai sictir (mi-ar fi răspuns)

labagiule

(și ar fi plecat)

lăsându-mă perplex

să îmi percheziționez palmele

să îmi cercetez linia vieții

muntele lui venus

semnele de noroc

și negăsind nimic suspect

nicio întrerupere

nici măcar vreun început firav de moarte

să te rup în puli

aș mai fi mormăit

în barbă

adresându-mă probabil ploii

ce începuse albastră să cadă

sau ecoului stins al tocurilor pantofilor ei de parașută

ce cotiseră

scrâșnind

la primul semafor

în acest oraș jegos

ca un boschetar cu palma întinsă

cerșind ploaie

în acest babilon morbid

ca un marsupiu de cangur libidinos

plin de ganguri fosforescente

 

am vorbit toată noaptea cu un zid

dar până și dumnezeu era plecat

după țigări

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.