Mâna pe ramă, de Nicolae Coande

Adu-mi cum mi-ai aduce cafeaua – încă o zi

de spânzurătoare.

Ochii mei sting picturi cu mâna-ngropată în ramă,

în cui spaima e-o cârpă transpirată de om,

frumuseţea rabdă într-un câmp de scaieţi,

două cireşecrăpate sunt buzele tale

muşcate de impresia comună a omului,

m-ai rugat astă-vară să aprind

fitilul de carne.

Te ascult, dar Dumnezeu nu mi-a spus

că urma o expulzie.

(volumul Femeia despre care scriu, Editura Măiastra)

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.