Adu-mi cum mi-ai aduce cafeaua – încă o zi
de spânzurătoare.
Ochii mei sting picturi cu mâna-ngropată în ramă,
în cui spaima e-o cârpă transpirată de om,
frumuseţea rabdă într-un câmp de scaieţi,
două cireşecrăpate sunt buzele tale
muşcate de impresia comună a omului,
m-ai rugat astă-vară să aprind
fitilul de carne.
Te ascult, dar Dumnezeu nu mi-a spus
că urma o expulzie.
(volumul Femeia despre care scriu, Editura Măiastra)
Print