ascuns în unghiuri nesfârşit de logice
eronate şi patologice
sînt meridianele spre adevărul nefiresc
Mă caţăr din adâncuri să împlinesc
porunca ce nu s-a dat
Oare jarul ţine loc de foc
şi apa poate stinge flacărar din ceruri
când iadul e stăpânul vostru
Cuprinde copacul bătrân vânjos
de şolduri
şi-i dă să sugă
zeamă de meteoriţi încinşi
ca trupul răsturnat
în faţa primei jertfe
şi gura va căuta mustul cărnii
şocul de taină şi va trăi din nou
Putea-voi oare să îndur
viziunea dintâi
care a mistuit stelele
Urci din adâncuri
şi noaptea îţi coboară pe umeri
vrând să rămânăîn tine
să te dezbrace
răscolind amarnic
îmbiata bucăţică de materie
puzderie de da-uri şi nu-uri
dorinţi în flăcări
pasiuni în frigider
şi mii de cântece
pe marea platformă a întâlnirii
pe care nici sârma meridianelor
nici tusea oraşelor
nici nimeni
nu o poate urâţi şi nici înfrumuseţa
pe ea
marea platformă a întâlnirii
unde trăiesc mii de cântece de năier
acolo aproape de cer
sus
de unde urcând din adâncuri
te vad proiectată pe fundalul constelaţiilor
râzând plângând
sau fumând mărăşeşti
Print