Marinela Ţepuş: Spectacole care au deschis calea spre teatrul de anvergură

1.O trilogie antică, după Sofocle şi Euripide, regia: Andrei Şerban (Teatrul Naţional Bucureşti, 1990)

2.Ubu Rex cu scene din Macbeth, după Alfred Jarry şi Shakespeare, regia: Silviu Purcărete (Teatrul Naţional din Craiova, 1990)

3.Nunta însângerată, după Federico Garcia Lorca, regia: Bocsárdi László

(Teatrul „Tamási Áron”, Sfântu Gheorghe, în coproducţie cu Ansamblul de dans Háromszék, 1999)

Este frustrant să trebuiască să optezi doar pentru trei titluri din noianul de spectacole văzute în ultimii 20 de ani. De aceea, am ales, poate, nu producţiile care atingeau desăvârşirea, ci pe acelea care mi-au marcat, în vreun fel, devenirea ca om de teatru. Astfel, consider că primele două spectacole menţionate mi-au deschis calea spre teatrul de anvergură, fiind cu adevărat iniţiatice, dar au şi (re)deschis drumul teatrului românesc către lume, după o tăcere destul de lungă (de la vremea de glorie a Teatrului „Bulandra”, cu Liviu Ciulei şi Lucian Pintilie).

Cel de-al treilea spectacol a fost impresionant prin ţâşnirea direct către vârf a unui teatru anonim, cel de la Sfântu Gheorghe, aducând în prim-plan şi numele unui regizor – Bocsárdi László – care, între timp, a pătruns adânc în conştiinţa tuturor, şi numele unor actori de mare talent, care, la vremea aceea (anul 1999), nu aveau studii de specialitate, ci numai un mare har şi imensa bucurie de a fi pe scenă.

Marinela Ţepuş este teatrolog şi critic de teatru.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.