Stimați cititori, v-ați întrebat vreodată ce s-a întâmplat cu argonauții care cu 50 de ani înainte de Războiul Troiei au alcătuit echipajul corabiei Argus odată călătoria încheiată? Cu șase dintre ei ne reîntâlnim în spectacolul Medea’s Boys care se joacă la Teatrul bucureștean Apollo 111, regizat de Andrei Măjeri. Spectacol a cărui dramaturgie este semnată de teatrologul și specialistul în literatură comparată Ionuț Sociu.
Iată, de pildă, Euphemos a devenit proprietar de bar, un bar care, la un moment dat, evocă, amintește celebra corabie din mitologie (scenografia: Irina Chirilă) și ascultă muzică grecească de astăzi, probabil săturat să se tot confrunte cu lamentațiile lui Orfeu care o regretă veșnic pe Euridice. Și unul, și celălalt îi așteaptă pe câțiva dintre foștii lor tovarăși de călătorie cu care stabiliseră să se revadă o dată la cinci ani. Cu gândul de a rememora experiența majoră a vieții lor și de a-și revalida astfel rostul existenței.
Primul își face apariția Triphos, schimbat, aproape de nerecunoscut, devenit între timp autorul unei cărți. Pe urmă, apar și ceilalți. O singură surpriză. Apariția cuiva mai greu de recunoscut chiar decât Triphos, însoțit de o placă de surfer. Se recomandă Esculap, spune că, între timp, a devenit proprietar de clinică și dovedește o curiozitate bizară pentru ceva ce ar semăna cu o armură despre care crede că ar fi chiar armura lui Iason. Primul semn, întâiul indiciu că de aici încolo faptele vor lua o turnură tot mai bizară, că nu vom avea de-a face doar cu o petrecere a bărbaților marcați de machism și de un noian de prejudecăți, petrecere înecată în alcool și în consum de „ierburi”. Gândirea li se scurtcircuitează și, pe neașteptate, își amintesc de Medeea, cea străină și barbară, femeia care și-a ucis copiii atunci când Iason și-a încălcat făgăduința și, îndeplinind ordinul lui Creon, a decis să o gonească. Esculap devine Iason, Euphemos, Creon, Triphas e Medeea, ceilalți se metamorfozează în copiii condamnați la moarte ori în martori. Un prim mit se amestecă apoi cu un altul, trecerile sunt intermitente, cu întreruperi și scurtcircuitări modificatoare de identități în profunzime, jocul prezent-trecut se nuanțează, ajungem să avem chiar mai multe prezenturi și mai multe trecuturi, în funcție de care se remodelează gândirea, frământările (bună în acest sens mișcarea scenică imaginată de Attila Bordás) și atitudinea personajelor.
Sigur, Ionuț Sociu riscă, pornește de la premisa că viitorii spectatori ai spectacolului montat de Andrei Măjeri sunt familiarizați cu mitologia, la fel cum riscă și regizorul. Și unul, și celălalt au de partea lor credința că mitul antic înseamnă nu numai o constantă a literaturii universale care s-a reinventat astfel în infinite rânduri, ci a întregii existențe a omenirii, a reperelor fundamentale ale acesteia, a mentalităților în evoluție și continuă reformulare.
Primul merit al regizorului Andrei Măjeri constă în faptul că a izbutit să ordoneze și să clarifice materialul dramaturgic, să îi îmblânzească în bună măsură nesupunerile (scenariul este pe alocuri prea stufos, prea preocupat, poate nepermis de mult înglodat în amănunte), că pune ordine în prezenturi și trecuturi și în felul în care acestea acționează asupra memoriei și conștiinței personajelor. Că a stăpânit planuri temporale, spații, că a știut să speculeze rolul anacronismelor, inclusiv trecerile de la vechea Eladă la Grecia de astăzi, înțelese, și una, și cealaltă, ca mari repere ale istoriei culturale și nu numai a omenirii. Cel de-al doilea merit al tânărului director de scenă e reprezentat de faptul că a alcătuit o distribuție remarcabilă, compusă în totalitate din actori tineri. Dominată de un Esculap/ Iason, căruia Alexandru Ion a știut să îi evidențieze diferitele feluri de stranietate și de un Triphos/ Medeea în care Eduard Trifa atrage atenția prin aspect, implicare, forță, capacitatea de a surprinde zbuciumurile felurite ale celor două personaje pe care le joacă. Remarcabili deopotrivă prin antipozii, dar și complementaritățile identificate în cazul personajelor încredințate sunt Florin Aioane și Alex Chindriș, dar și (încă) studenții Vlad Ionuț Popescu și Alex Mirea.
Teatrul APOLLO 111 din București
MEDEA’S BOYS
Scenariu dramatic de Ionuț Sociu cu inserturi din „Medeea” de Euripide
Regia: Andrei Măjeri
Scenografia: Irina Chirilă
Coregrafia: Attila Bordas
Sound design: Adrian Piciorea
Cu: Eduard Trifa, Alexandru Ion, Alex Mirea, Vlad Ionuț Popescu, Alex Chindriș, Florin Aioane
Data reprezentației: 20 octombrie 2018
Foto: Claudiu Popescu
Print