Scaunele sunt ocupate
în poem nu mai e loc pentru nici un cuvânt
în această noapte ne vom spune lucruri
importante
misterul stă să cadă, se apropie de colţul mesei
cu un pocnet se desface cochilia de melc
miezul negru şi lipicios ne împroaşcă
pete negre pe cămaşă, pe manşete, vai, doamnă
cum aţi putut face aşa ceva? stridiile
se mănâncă încet
în restaurant se face dintr-odată linişte
în oraş se face dintr-odată linişte
în univers se lasă o linişte grea
chelnerul se apropie uşor cu o nouă faţă
de masă
eu, tu, domnul K. şi ceilalţi călători perfizi
respirăm uşuraţi ne prefacem că ascultăm
muzică de jazz
în interiorul sâmburelui de caisă e foarte întuneric
şi nici locuri nu se mai găsesc la ora asta.
Print