Ceasul în cuc, pomul în frunză, lumea în cap. Să nu tresari, iubita mea, când vei găsi oglinda adăpostită sub pleoape. Crusta, fireşte, e aşa cum e şi transele ei negre acoperă luminile imaginarului. Rad, peste noi, delfinul amoros îşi lasă mai departe dâra străvezie. Să nu tresari când o vei găsi ascunsă printre scoici. Noi am rostit cuvântul pe care îndrăgostiţii, la ora nepăzită, abia dacă mai îndrăznesc să-l bănuiască, roşindu-se la adierea lui.
Volumul „Despre identic şi Felurit”, Editura Polirom
Print