„Oracol”. Definiție homemade a verbului „a iubi”

2-2În seara lui 11 noiembrie cultura urbană avea să-și facă de cap într-un atelier de creație de la periferie. Se întâmpla undeva la etajul 4, printre tot felul de instalații, materiale, elefanți sculptați din lemn și o pisică portocalie care ți se tot încolăcea printre picioare. La Concept Jupiter se lansa „Oracol – the book & the audiobook”, o carte-obiect cu semnătura Rucsandrei Pop pe copertă. În acea seară aveai senzația că până și orașul tot îți stă așezat la picioare, că și-a aprins cuminte luminile și ascultă și el atent povestea. De data aceasta, o poveste compusă din mii de bucăți, comprimate într-o lansare atipică. S-au adunat atunci curioși și cunoscători deopotrivă, iar Oracolul a făcut magie încă din primele minute. Și asta tocmai pentru că lansarea lui nu a fost ca oricare alta. Evenimentul în sine nu a avut nimic din lansările-standard la care am participat până acum. A fost gândită altfel – departe de limbaje formale și academice, departe de rigidități și cuvinte măsurate. Iar pentru că „Oracol” e o carte specială, atunci și evenimentul destinat lui a fost unul pe măsură.

Am asistat mai degrabă la un performance care dicta povestea cărții și a lansării ei prin gesturi, proiecții video și bilețele de dragoste. De data aceasta autorul și-a luat în primire mai curând rolul de gazdă decât pe cel de narator, așa că în seara cu pricina cuvintele Rucsandrei au fost puține, dar extrem de sincere și mustind a bucurie că se întâmplă așa frumos toate. Restul misiunii a fost completată de actrița Grațiela Bădescu, cea care încă de prin 2011 a acceptat să îngrijească Oracolul și să-l preschimbe într-un one-woman show. Așa că din simpli participanți la o lansare de carte, precum ne așteptam să fim, am devenit spectatorii unui mic spectacol itinerant. Ce-i drept, drumul Oracolului prin lume a fost unul sinuos și încărcat cu numeroase etape. Și am avut ocazia să le ghicim pe rând – trecutul și prezentul în cadre reflectate pe perete și pe chipul Grațielei. Apoi am fost invitați într-o cameră secretă, unde am devenit complicii performerului și ne-am permis să facem confesiuni în scris despre verbul „a iubi” și nu numai. Și bilețelele toate au fost strânse și au devenit parte din proces. După care ne-am topit ușor prin lumina difuză din atelier, cu dansul Pinei și cu zgomotul orașului în fundal. Cu voce pe bandă, povestind  în diverse ritmuri și tonalități despre singular și plural. Cu imaginea Grațielei care se lăsa purtată de fiecare sunet până ce gândul se preschimba în unduire, în pulsație, în zvâcnire, în liniște.

1-2Ce trebuie știut e că povestea Oracolului  începe undeva prin 2010. Pe atunci a pus Rucsandra cuvintele la copt și le-a lăsat să crească. Fascinată de tot ceea ce trăia și de ceea ce se petrecea în jurul ei la acea vreme, a simțit nevoia să încolțească idei acolo unde existau platitudini și totodată a  încercat să ia pulsul orașelor care credea că au nevoie de iubire. A început să scrie despre tot ce vedea și înregistra: despre întâlniri, veniri și plecări, despre regăsiri și îndrăgosteli, despre coincidențe mai mult sau mai puțin bizare. A împachetat energiile și experiențele toate în hârtie de poeme urbane și le-a împărțit cu ceilalți. Și astfel a început să se afle pe ici, pe colo despre cum s-au îndrăgostit toate femeile din oraș la aceeași oră, în aceeași zi, despre cum bărbații au căzut și ei, rând pe rând sub vrajă, până ce s-au temut și, paradoxal, au plecat la război. Și uite așa Oracolul a început să toarcă istorii de dor și de nesomn, gânduri notate răzleț sau fraze ce n-au fost niciodată suficient de curajoase cât să ajungă în cutia poștală a omului iubit.

Cu timpul însă, Oracolul, precum un copil, a început să crească și a început să își dorească să devină și altceva. Țintea mai sus – să se preschimbe într-un spectacol. Și pentru că visele chiar devin realitate, Oracolul a început să cunoască și viața de „artist experimental” – a fost pe rând spectacol jucat într-un autobuz, în cadrul unei stagiuni de teatru pe roți; performance prezentat la „Miercurea lejeră”; spectacol-lectură și one-woman show. Așadar, ceea ce la început avea să fie o colecție de poeme, s-a transformat pe parcurs într-un experiment cu personalități multiple, cu diferite forme, compoziții și distribuții, capabil să se adapteze spațiilor de tot felul, mai mult sau mai puțin convenționale.

3-2Istoria asta toată a Oracolului a fost păstrată, fie în scris, fie pe film sau fotografii. Iar ce e minunat e tocmai faptul că fiecare părticică ajunge la cititor. Cartea le cuprinde pe toate – confesiunile Rucsandrei Pop despre cum a apărut ideea acestui oracol, evoluția proiectului, fotografii din spectacolele performate de-a lungul anilor prin diferite colțuri de oraș ori de țară, bilețele de dragoste culese de la spectatori, cât și o serioasă colecție de colaje realizate de autoare și nu numai. Mai mult decât atât, cartea e însoțită de un memory stick ce păstrează varianta audiobook a Oracolului, mostre de arhivă și mărturiile celor care au participat la proiect de-a lungul timpului. Și chiar te simți norocos pentru o așa generozitate – pe de o parte fiindcă simți că începi să cunoști fiecare părticică a acestui obiect-document, de la plămădire și până-n prezent, iar pe de altă parte, fiindcă pleci acasă cu atât de multe daruri.

Oracolul poate fi savurat pe îndelete ori devorat dintr-o înghițitură. E simplu și sincer, la fel cum e bulversant și capabil să te poarte prin coltloanele vieții tale pe care le credeai mai mult sau mai puțin încuiate. Nu are ordine ce trebuie respectată, nu are număr fix de personaje și nici o structură precisă. E un mix de stări și întâmplări așa cum le-a captat Rucsandra Pop în întreaga lume. Iar Rucsandra e un om fascinant, un „animal urban” după cum ea însăși se descrie. A studiat litere la Brașov, jurnalism pe la Bratislava, sociologie la Varșovia, dar a prins și gustul antropologiei și al folclorului pe la București și Bloomington. Îi plac gărgărițele și nu poate sta departe de scris și de domeniile creative. Și pune pe tapet niște idei de toată frumusețea. La fel cum s-a întâmplat și cu acest Oracol – un produs Homemade Culture și Hydra Society.

Oracol e cuvânt, e sunet, e imagine, e amintire, e radiografia personală a celor ce își dau voie să iubească. Și e păcat să nu-l păstrezi în biblioteca personală. „Cartea asta e un bilet de călătorie pentru aventurieri, o invitație la joacă pentru cei care nu se sfiesc să practice acest sport la maturitate, un teren minat pentru inimi sensibile.”

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.