Creativitatea a devenit o calitate din ce în ce mai apreciată, marketată şi lăudată. În fiecare zi îţi sunt sugerate 100+1 feluri de a-ţi decora căminul. Deschizi Facebook-ul şi imediat găseşti un video cu soluţii inedite de a folosi agrafele de birou. O răzătoare cu un bec în ea pe post de lustră. Pâlnii ca suport de lumânări. Pixuri în formă de cuie. Citate inspiraţionale. Un tricou vopsit cu o pungă de Skittles. Orice poate fi considerat creativ. Şi tu poţi fi creativ. Trebuie doar să îţi foloseşti imaginaţia. Să gândeşti, o da, în afara cutiei. „Be yourself!”, „Be free!”… Ei, dacă nu se poate şi nu îți vine nicio idee, nu-i nimic. Avem noi destule şi pentru tine. Uite un tutorial pentru cum să îţi vopseşti unghiile şi câteva sfaturi utile pentru cum să-ţi organizezi sertarul. Like. Share. Şi dintr-odată te simţi mult mai bine, nu? Parcă de când ai postat noua inovaţie în materie de ghivece de grădină, parcă te simţi şi tu mai inspirat. Ai contribuit şi tu cu ceva la bazinul mondial de creativitate virtuală. A! Ai primit şi un like la postarea cu papucii decoraţi cu piuneze. Da, da, today is a good day for being creative. Hai Doamne-ajută!
În mod eronat suntem îndemnaţi de cum deschidem o pagină de internet, televizorul sau o revistă să ne credem mai creativi decât, poate, suntem de fapt. Şi odată cu această efuziune de inspiraţie artistico-utilitară avem falsa impresie că putem să scornim cam orice, atâta timp cât arată artsy, e ok. Nu e ok. Nu orice pată de gem pe un covor se transformă automat în creaţie. Nu orice tricou scămoşat la care asortezi un fular e fashion statement. Nu orice bec înfiletat la robinetul chiuvetei e breakthrough în design interior. Originalitatea şi creativitatea nu cresc pe toate câmpurile şi nu sunt de cumpărat de la Mega.
În artă a devenit foarte complicat să fii cu adevărat original. Cam tot ce era de făcut s-a făcut. Tragi câteva linii colorate pe o hârtie şi deja ai impresia că ai mai văzut asta undeva. Preferi să citezi, să parodiezi, să parafrazezi, de frică să nu cumva să nu fi făcut cineva ceva asemănător. Există o şansă foarte mare ca ce gândeşti tu să fi fost deja gândit şi exprimat de altcineva. Şi nu cu mult timp în urmă. Sau, dimpotrivă… este făcut de secole. Cum să mai fii original? Cum să fii cu adevărat creativ? Ce să mai inovezi? Ce să mai inventezi? De cele mai multe ori atenţia este orientată exclusiv asupra formei. Prima dorinţă e să iei ochii, să păcăleşti. Şi atunci ai toate şansele să calci strâmb şi să împrumuţi fără voie o reţetă sigură. O imagine care te-a impresionat, o soluţie regizorală de efect, câteva armonii care pică bine în fraza ta muzicală. Atâta timp cât interesul e să placi formal, să păcăleşti spectatorul, indiferent de domeniul artistic despre care vorbim, e foarte posibil să comiţi fără să vrei un plagiat. Şi e păcat.
Dacă ai o oarecare aplecare spre sondarea de profundis a sensurilor a ceea ce tocmai creezi tu cu mintea şi priceperea ta bazată indiscutabil pe acumulări culturale, pe sedimentări cognitive şi pe aptitudini dobândite, se poate ca într-adevăr piatra şlefuită de tine să îţi poarte semnătura fără nicio contestaţie a paternităţii. Originalitatea vine din adevăr. Dacă nu minţi, spui adevărul. Logică imbatabilă. Iar adevărul presupune şi originalitate, şi creativitate autentică. Şi atunci nu mai e nevoie de nicio privire aruncată peste umăr la colegul de bancă. E ca la şcoală. Dacă rezolvi problema cu (ne)ştiinţa ta, chiar dacă rezultatul corect/greşit e acelaşi cu al colegului, profesorul îşi dă seama că nimeni nu a copiat.
Şi nici măcar nu e obligatoriu să fii original. Doar sincer. E suficient să admiţi sursa de inspiraţie, să o citezi, să spui adevărul. Şi unde nu e creativitate, nici să nu te căsneşti să ai. Poţi foarte bine să foloseşti scaunul ca scaun şi masa ca masă. Nu e niciun păcat. Nu le mai tot pune pe pereţi încercâd disperat să te convingi că sunt tablouri dacă nici ţie nu-ţi plac. Like şi Share. Şi o să te simţi mult mai bine.
Print