Prietenii, de Ion Mureşan

Prietenii mei culcaţi pe paie în moară
cred că visau că vor fi împăiaţi
fluturi de lampă le incendiau răsuflarea
-monede ale neliniştii bani blestemaţi.

Caii lor erau aşa de frumoşi
de-ar fi avut strune îi vindeam ca viori,
comete de aur striveau între dinţi
când inele de sânge se zvoneau înspre zori.

Zbaturile morii planau peste prund
ucigaşul de păsări trecea la Sabat:
„Oh te iubesc ai murit te iubesc ai murit Domnişoară
pielea-ţi cântă mai dulce ca lemnul uscat!”

Orice gând stârnea muzică în lucruri
mulţi pieiră-n sunet dulce sugrumaţi-
prietenii mei culcaţi pe paie în moară
cred că visau că vor fi împăiaţi.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.