Propunere de inscripţie pe mormântul meu din… Săpânţa, de Dorel Vişan

 Mănuchi veşted de verdeaţă

Futui morţii ei de viaţă

Futui morţi şi cei vii

Şi la mândra opt copii

În pământ eu zac pe spate

La doi metri jumătate

La prea tânăra etate

Când lumea am părăsit

Cu nimica n-am venit…

Din a vieţii trai şi zoală

Mam ales numa co boală

Nici o haznă nam avut

Cam lucrat şi mam zbatut…

Şaş lăsa mormântul gol

Pentrun ceas ca să mă scol

Să văd lumea încă o dată

După mine de-i schimbată

Dar mi-e teamă şi bănat

Că lumea nu s-o schimbat

Şi de câte am pus la un loc…

Cineva îşi bate joc.

Şi din câte-am pus deoparte

Cineva le bea-ntr-o noapte

Şaş da lumi foc şi roată

Săm mai văd mândrele o dată

Să le văd de mă jelesc

Ori cu alţii se iubesc…

Eu în lume n-am trăit

Pe cât ar fi trebuit

Da nici aicea n mormânt

Nui viaţă ca pe pământ…

Cun tunericul mă bat

Şi cu viermi stau la sfat

Toate aste liţi simţi

Când aici veţi poposi…

Dacă aicea mi urât

Eu vă zâc ca om păţât

În viaţă cât mai trăiţi

Să beţi să vă veseliţi

Mândrele să le iubiţi

Că nime ceasu nu ştie

Când merg toate pe pustie …

Nu mai am nici o plăcere

Şi vă spun la revedere

Eu v-aştept şi vă sărut

Futui viata ei sai fut.

zsambek, iulie 1998

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.