Remember „Odiseea 2001”: 10 ani de la ocolul Mediteranei într-o vară

Luni, 18 aprilie, va avea loc un eveniment important pentru oamenii de teatru din România. Este vorba despre o întâlnire a artiştilor care au participat, acum zece ani, în primul an al mileniului III, la un proiect teatral subsumat unei cercetări antropologice, proiect unic în cultura română: „Odiseea 2001”, titlul sub care s-au desfăşurat mai multe spectacole itinerante realizate de regizoarea Cătălina Buzoianu, cu sprijinul Institutului Internaţional de Teatru Mediteranean, prin colaborarea dintre Teatrul L.S. Bulandra din Bucureşti şi Teatrul Toursky din Marsilia, sub patronajul preşedintelui Franţei Jacques Chirac. La întâlnirea de lunea viitoare, zi în care se desfăşoară şi ediţia din 2011 a Galei Premiilor UNITER, vor participa regizoarea şi întreaga echipă a proiectului. Ora şi locul urmează să se anunţe în cursul acestei săptămâni.

La invitaţia lui Richard Martin, preşedintele Institutului Internaţional de Teatru Mediteranean şi, de asemenea, director al teatrului amintit din Marsilia, Cătălina Buzoianu, împreună cu mai mulţi artişti – actori, muzicieni, un coregraf etc. – pornea într-o călătorie inedită prin teatru, depăşind graniţele teatrului. Spectacolele jucate în cadrul proiectului, în multe porturi la Mediterană, pe nava-şcoală „Constanţa” a Marinei Române, în mânăstiri şi pieţe, în sate şi oraşe, au fost doar una dintre concretizările la care s-a ajuns în această călătorie iniţiatică ce a pornit de la cea mai cunoscută călătorie iniţiatică din istoria civilizaţiei europene: călătoria lui Ulise spre Ithaca.

În ce a constat, concret, proiectul? Într-un spectacol itinerant, care, pornind de la un scenariu-invariant, să improvizeze mai multe variaţiuni pe tema dată: „Memoria şi marea” (mitologii marine, mitologia Mediteranei, călătoria lui Ulise etc.). Coordonatorii proiectului au ales mai mulţi actori de la instituţiile afiliate la Uniunea Teatrelor din Europa, inclusiv de la Teatrul L.S. Bulandra, unde s-a şi repetat versiunea iniţială a acestei creaţii.

Nava de război „Constanţa” a fost pusă la dispoziţia echipei şi a pornit, pe 4 iunie 2001, într-o experienţă de viaţă care a început, ca în scrierile iniţiatice şi ca în basme, cu o furtună, imediat după plecarea din portul Constanţa. Artiştii de la bordul navei plecau într-o aventură existenţială care avea să-i schimbe, purtându-i, spune regizoarea, într-o altă dimensiune. În porturile în care a acostat în vara acelui an, vaporul cu artişti din România a fost aşteptat de artişti ai unui teatru din localitate, fie ea sat sau oraş, artişti cu care au plăsmuit o poveste pornind de la tema iniţială. În Franţa, Spania, Maroc, Algeria, Italia, Croaţia, Muntenegru şi Grecia, s-a jucat „Odiseea 2001”, uneori sub titlul „Ulişii” cu actori români interacţionând la miezul nopţii sau la apusul soarelui, pe vapor, în mănăstiri şi pieţe, cu actori străini, vorbind pe „scenă” în franceză, italiană, ebraică, greacă veche etc. Au trăit, astfel, o altă viaţă, care a durat câteva luni. Au improvizat, au descoperit idiomuri, ritmuri muzicale, limbaje, cu alte cuvinte, lucrând în nesfârşita libertate a teatrului, s-au descoperit altfel pe sine.

Nava-şcoală „Constanţa”, pusă la dispoziţia echipei de Academia Navală „Mircea cel Bătrân” din Constanţa, a plecat din cel mai mare port din România, în iunie, şi a făcut ocolul Mediteranei într-o vară, revenind apoi în ţară, în portul din Brăila, pentru două reprezentaţii de excepţie, în septembrie. Printre actorii români care au participat la odisee, alături de regizoare, de mai mulţi muzicieni şi de echipa tehnică, s-au numărat, Virgil Ogăşanu, Radu Amzulescu, Mihai Bisericanu, Valeria Ogăşanu, Diana Dumbravă, Dorin Andone, Marius Chivu, Antoaneta Cojocaru, Doru Boguţă.

La ora la care scriu această succintă prezentare, având în minte frânturi din spectacolul pe care l-am văzut, într-o variantă adaptată, la Sala Toma Caragiu a Teatrului L.S. Bulandra, şi neputând decât să-mi închipui periplul albastru al vaporului cu artişti, am în faţă dosarul de presă al proiectului. Este un catastif de aproape 2.000 de pagini şi cântăreşte mai bine de 1 kilogram! „Artiştii păcii” şi „vaporul păcii”, lăudaţi entuziast în extrasele din diverse publicaţii în franceză, italiană, spaniolă, ebraică, greacă, croată, română etc., au fascinat cronicari şi gazetari, prilejuind  reportaje de culoare şi analize ce remarcau, invariabil, unicitatea acestui proiect, alături de spectaculosul şi de ineditul lui. Unele se axează pe dimensiunea comunitară şi socială a acestei creaţii, altele vorbesc despre utilitatea de tip antropologic a acestei cercetări de anvergură, diversitatea abordărilor confirmând deopotrivă complexitatea şi unicitatea proiectului. Vaporul cu artişti din România a surprins şi a încântat, preţ de câteva zile, lumea.

Mesager al păcii, care i-a amintit omului, la începutul celui de-al treilea mileniu după Hristos, de primatul lui spiritual, nava-şcoală „Constanţa” şi-a dus la bun sfârşit o misiune recivilizatoare şi, reinventând trecutul în prezentul etern, a recartografiat teritorii şterse din fiinţa unor trăitori de la început de secol. Da, a scris nava pe apele mării, omul secolului XXI va fi spiritual sau nu va fi deloc (a se citi: omul nu poate fi decât spiritual).

Alături de jurnalul de bord, scris şi publicat de locotenentul-comandor Marian Moşneanu în câteva numere din 2001 ale publicaţiei „Marina Română”, pentru documentare şi pentru visare rămâne indispensabil jurnalul de bord al Cătălinei Buzoianu, inclus în volumul „Mnemosina. Bunica lui Orfeu”. Lunea viitoare, participanţii la odisee se vor aduna pentru a rememora în primul rând o experienţă de viaţă şi abia în al doilea rând un experiment teatral. La întâlnirea ale cărei detalii le veţi afla săptămâna aceasta se vor viziona câteva dintre filmele realizate în timpul acestui ocol magic al Mediteranei, filme nedifuzate de Televiziunea Română.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.