Mi se pare că în România, acum, e mai mult o gălăgie a vocilor, de genul „Noi suntem mai tari! Ba nu, ce facem noi e mai bine, noi ştim cel mai bine...” Un soi de război al adevărurilor absolute în care eu nu cred... [...] Citește în continuare
Numărul 70
Pur şi simplu am simţit că n-are rost să continui. Nu pot spune că am fost eu înlăturată ca să se facă loc pentru copiii care termină facultatea, mulţi dintre ei foşti studenţi de-ai mei. E vai de ei. Ce li se-ntâmplă lor e mult mai nedrept decât ce mi s-a întâmplat mie. [...] Citește în continuare
Luni, 18 aprilie, va avea loc un eveniment important pentru oamenii de teatru din România. O întâlnire a artiştilor care au participat, acum zece ani, la un proiect teatral subsumat unei cercetări antropologice, proiect unic în cultura română: „Odiseea 2001”... [...] Citește în continuare
Cea mai recentă dintre premierele Teatrului Odeon, „Natură moartă cu nepot obez”, trădează o nevoie tot mai des resimţintă în ultima perioadă şi care începe să devină aproape o tendinţă. [...] Citește în continuare
În urmă cu 25 de ani, boceam cu tristeţe adolescentină, căci nu reuşisem să văd la timp un spectacol vestit al vremii: “O femeie drăguţă cu o floare şi ferestre spre nord”. [...] Citește în continuare
Polemicile şi luptele dintre generaţii există de când lumea şi pământul şi nu-i în ele nici o noutate. Iar într-o lume precum cea a teatrului, unde numele şi renumele se fac şi se desfac de obicei sub imperiul lui „aici şi acum”, tocmai pentru că sunt dictate de condiţia artei numite a inefabilului, e cu [...] Citește în continuare
Mă ţin ceva săptămmâni să vă luminez cu impresiunile mele nu despre primul val de receptare a recentului „studiu” după „Macbeth”, producţie a centrului de cercetare din cadrul Naţionalului bucureştean, semnată de Radu Penciulescu, întors din Occident şi retras în turnul de fildeş, inabordabil pentru „prostimea” care urmăreşte fenomenul teatral din România. Anunţat cu surle [...] Citește în continuare
În 1897, când îi este reprezentată pentru prima dată melodrama „Ucenicul diavolului”, irlandezul George Bernard Shaw lupta deja de mai bine de 20 de ani împotriva mentalităţii şi a tabuurilor impuse de societatea victoriană. Textele sale urmăresc construirea unei societăţi a „omului nou”, creat „în laborator” din gândire şi din voinţă, acea voinţă schopenhaueriană, care, [...] Citește în continuare
Mulţi, cred, ştiu chiar mai mult decât că, deşi nu s-a înscris în Partidul Comunist, Brecht a fost un adept al marxismului şi că, în 1954, cu doi ani înainte să moară, el a primit Premiul Internaţional Stalin pentru Consolidarea Păcii între Popoare. Coregraful Amir Kolben îmi spunea, cu ocazia unui interviu pe care mi l-a [...] Citește în continuare
Prea puţin reflectat în presa culturală din România, fenomenul teatral de la Chişinău este cel mai adesea ignorat, de cele mai multe ori din cauza lipsei de legături cu spaţiul internaţional. De aceea, faptul că la începutul lui mai, timp de aproape o săptămână, se va desfăşura acolo un festival internaţional dedicat Ideilor Noi în [...] Citește în continuare
Tu n-ai să-mi fii, Divinule, aproape cât timp, citind ce-am scris, nu Te descopăr ca literă a mea, şi ca cerneală cu care scriu muindu-mi pana-n stele. Ce scris secret tot pâlpâie întruna sub scriitura mea? Sunt palimpsestul fiinţei Tale răzuită aprig de pe bătrânul pergament al lumii. Cum să Te fac încă citit şi [...] Citește în continuare
