Scrisul „după ureche”

Mi-ar fi plăcut, dragii mei, să scriu săptămâna asta despre făţărnicia dezgustătoare care domneşte în presa voastră şi în capetele şi inimile celor care o fac. Aş fi vrut să scriu despre cum s-au repezit semidocţii şi ipocriţii înnebuniţi după rating şi vânzări să scrie revoltaţi, cu un patos ridicol pentru că e mincinos, în preajma zilei de 15 decembrie, despre Eminescu şi uitarea de Eminescu. În toate fiţuicile care se dau gratis la metrou pe post de ziar, condeie fără culoare, fără idei şi fără verticalitate au chinuit scumpa hârtie cu panseuri dezgustătoare despre uitarea valorilor. Însă nu stărui, că e o cauză pierdută – deh, hoţul strigă „hoţii”…

Cum nu pot să mă aplec asupra subiectului, care nu intră direct în sfera de interes a acestei rubrici, aleg să fac, cu modestie, câteva observaţiuni despre lipsa de profesionalism a făcătorilor de presă, acum parcă mai evidentă decât alte dăţi. M-am amuzat, răsfoind pirpiriile gazete bucureştene, să găsesc un articol al harnicei jurnaliste Magdalena Popa-Buluc, publicat miercuri, 12 ianuarie (http://www.cotidianul.ro/134573-Avalansa-de-premiere-teatrale). Şi ce am a vă spune despre el?

1.E plin de informaţii greşite. Propunându-şi să ne prezinte premierele care au loc în această perioadă, autoarea include de-a valma spectacole care au avut premiera anul trecut cu producţii care sunt la faza la avanpremieră sau repetiţie cu public. De exemplu. Primul spectacol prezentat în acest articol nu-şi avea loc acolo. „Royal Fashion” a avut premiera pe 10 mai 2010! „Iulius Cezar”, noul spectacol al lui Alexander Hausvater de la Naţionalul timişorean, a avut premiera oficială la sfârşitul lunii decembrie, nu pe 14 şi 16 ianuarie. Acelaşi lucru e valabil şi pentru „Sex on the Bici” the la Teatrul Mic şi pentru „Avalanşa” lui Radu Afrim de la TNB. „Cât despre nevestele vesele din Windsor”, musicalul lui Alexandru Tocilescu de la Metropolis, el a avut săptămâna trecută trei repetiţii generale cu public, dar nu premiera, cum spune autoarea. În fine, sunt un cârcotaş, dacă mă iau de „detalii”. Dacă nici măcar informaţia nu e corectă, de ce ne-am încrede în recomandările făcute?

2.Propunând un număr de spectacole noi, pe care le aşază unul după altul, autoarea face, volens-nolens, o ierarhie sau cititorul n-are cum să nu perceapă altfel prezentarea. Cum să nu stârnească suspiciuni ierarhia de valori a autoarei, care ne recomandă musicalul lui Tocilescu ultimul pe listă sau pune „Îngropaţi-mă pe după plintă”, noul spectacol al lui Yuri Kordonskyi, de la „Bulandra”, după „Sex on the bici” de la Mic?!

Într-o publicaţie cotidiană, combinaţia de inexactitate şi subiectivitate ierarhizantă într-un articol informativ nu este tocmai inofensivă, iar articolul nu-şi atinge tocmai scopul principal, acela de a informa. Că autoarea vrea şi să recomande, este altă mâncare de peşte, cum se spune. Şi astfel iese un material din care sărmanul cititor află, direct şi subliminal, lucruri neconforme cu realitatea. Excesul de subiectivitate ucide credibilitatea. Să fie pură inocenţă în profesiune? Dacă da, cititorul ce vină are? De ce să fie trimis iubitorul de teatru (căci e logic să presupun că el este destinatarul articolului) mai degrabă la „Sex on the bici” decât la „Înmormântaţi-mă pe după plintă”?

Print

Un Comentariu

  1. miruna runcan 01/02/2011

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.