Misterios şi fără îndoială elitist, spectacolul de muzeu nu are nevoie, în viziunea puriştilor, de teatralitate. Ar fi redundant şi, mai mult, “dulce peste dulce se zahariseşte”. Dar iată că un cunoscut regizor francez, care este de altă părere, a fost ales de bătrânul şi anchilozatul Luvru, încremedit în comorile lui inhibante, care a făcut încă un gest să se apropie de contemporaneitatea cea mai vie, de limba din ce în ce mai jucăuşă şi mai angajantă a artei de azi.
Invitat de onoare al Muzeului Luvru în 2010, cunoscutul regizor Patrice Chéreau a pus la cale un proiect care trezeşte la viaţă comorile adormite ale muzeului. Creaţia lui rămâne la Luvru până la sfârşitul lui ianuarie 2011, aşa că, dacă sunteţi la Paris, trebuie s-o vedeţi. Este vorba despre un mix de evenimente cuplate sub titul “Chipuri şi trupuri”, umbrelă care adăposteşte spectacole de teatru şi dans, expoziţii de fotografie şi retrospective, proiecţii de film şi seri de muzică, concepute astfel încât “arate”, cum povestea Chéreau, “ceea ce fiecare vizitator ar putea vedea pe furiş, punându-şi în legătură emoţiile personale şi amintirile cele mai intime cu opera de artă.”
Transformând 40 de tablouri celebre de la Luvru, de la Centrul Pompidou şi de la Musée d’Orsay în personajele unui spectacol neterminat, autorul conceptului, secondat de Sébastien Allard şi Vincent Huguet, polemizează vrând, nevrând, subtil şi ironic, atât cu discursul expoziţional obişnuit, cât şi cu discursul teatral anchilozat în cutume. Propunând un teatru animat din obiecte neanimate, în care sincretismul joacă unul dintre rolurile principale, regizorul francez scoate din amorţeala eternităţii capodopere sacrosancte de genul “Originea lumii” a lui Courbet sau “Îmbrăţişarea” lui Picasso şi le alătură, ghiduş şi ireverenţios, la prezenţa vie, puternică, a actorului, la fragmente de peliculă, arome şi ritmuri live, ca într-o sinestezie de ultimă oră cum n-a mai văzut Luvrul, nu Parisul.
Showul multimedia la care a pus umărul scenograful Richard Peduzzi se naşte la fiecare vizită, la fiecare întâlnire sau confruntare dintre vizitator şi discursul contrariant propus de această figură puternică a scenei şi a cinematografului din Franţa. Decupaje din filmele sale, grupate în secţiunea “În spatele imaginilor”, spun povestea devenirii lui Chéreau în cinematografie, lor alăturându-li-se mărturii constând în desene, schiţe de decor, articole de presă etc. Retrospectiva filmelor semnate de regizor face casă bună cu alte proiecţii pour les connaisseurs: “Tăcerea” lui Ingmar Bergman, “Climatele” lui Nuri Bilge Ceylan, “Celălalt”-ul lui Alain Bergala, “Foamea” lui Steve McQueen, “Râul” lui Tsai Ming-liang şi altele. Slideshow-ul artistei-fotograf Nan Goldin combină instantanee mai vechi, care imortalizează dragostea, disperarea, speranţa, boala şi suferinţa, cu fotografii recente în care autoarea a suprins chiar exponate din Luvru.
“Vis de toamnă”, piesa scrisă de Jon Fosse, dramaturg foarte jucat la ora actuală pe scenele Europei, se concretizează într-o montare în care-şi găseşte locul “Îmbrăţişarea” lui Picasso şi în care joacă Valeria Bruni Tedeschi şi Pascal Gregorry. Dansul contemporan este prezent prin performance-uri concepute de coregrafii Thierry Thieû Niang, Mathilde Monnier şi Odile Duboc. În sălile de artă italiană şi spaniolă se ţin concerte şi recitaluri… Toate cu susţierea lui Louis Vuitton, designerul celebrelor poşete visate de frivolele noastre cele de toate zilele.
Print