Poezia de luni

Pe verdea margine de şanţ Creştea măceşul singuratic, Dar vântul serii nebunatic Pofti-ntr-o zi pe flori la danţ. Întâi pătrunse printre foi, Şi le vorbi cu voce lină, De dorul lui le spuse-apoi, Şi suspină – cum se suspină…   Şi suspină – cum se suspină…   Albeaţa lor de trandafiri, Zâmbind prin roua primăverei, [...] Citește în continuare