Cât de bine poate fi într-o Polonie ciuruită de război, buimăcită de aceleaşi „idealuri” ale comunei globale, în care bunicii senilo-nostalgici şi nepoţii emokizi fac schimb de coji de luciditate şi pusee de furie? O realitate numită „Polonia” în piesa Dorotei Masłowska care fără prea mari eforturi de imaginaţie s-ar putea numi „România”. Un text [...] Citește în continuare

