Poezia de luni

O respirație? respirația mea? – trecut-au ore și învârt aceeași întrebare umplut-am pagina de cercuri copăcei axoni și cifre alandala tot răsucind în cap. Apoi am început privind în gol (adica-n tesatura unui frunziș adânc din fața mea) am început să-mi amintesc ceva din visul meu în care nu erau imagini – sau nu asta [...] Citește în continuare