În București se înmulțesc pe zi ce trece micile teatre așa-zis independente, mai corect spus private. Într-o capitală cu atât de puține instituții de spectacol, este, în principiu, un lucru bun. Mai multe spații de joc înseamnă diversitate, înseamnă concurență, deci calitate. Înseamnă „opoziție” la sistemul de stat, înseamnă – din nou, în principiu… – [...] Citește în continuare
teatrul independent
Într-un text de săptămâna trecută vorbeam despre teatrul independent și despre direcția greșită în care se consumă mare parte din efervescența lui. Pentru că angajările sunt blocate în teatre de ani întregi, pentru că salariile angajaților sunt extrem de mici, pentru că este inflație de absolvenți, într-un cuvânt pentru că multă lume vrea să facă [...] Citește în continuare
În ultima vreme e aproape o modă să mergi la teatrul independent, să vorbești despre teatrul independent, să susții teatrul independent. E un trend. Dacă nu susții teatrul independent ești vetust, închistat etc. În teatrul independent, lucrurile sunt apriori vii, interesante, „proaspete”. Și pe acest fond, în ultimii ani teatrul independent a început să se [...] Citește în continuare
