tratat despre posibilitatea unicităţii, de Mircea Ivănescu

sunt, de fapt, chiar atât de multe fiinţe la fel? nu era

unică faţa ei schimbându-se după lunecarea luminii

şi vocea ei căpătând alte înţelesuri, şi ochii

decoloraţi – (şi se cunoştea că nu crede nimic

din ce-mi spunea câteodată, şi eu, agăţat,

de faţa ei, trecând de la o clipă la alta,

cum treci de la o zi la alta – şi vezi

că este acelaşi lucru, că se continuă de fapt

aceeaşi trăire -) şi asta să însemne că a fost la fel

ca oricare alta – că nu există decât această fluidă

trecere, de la o nesinceritate la alta, şi niciodată

nerăsfrângând, nici cât să-l poată strâmba,

chipul adevărului – adevăratei fiinţe?

şi tu, deopotrivă de schimbător, şi privind-o –

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.