Trecutul, de Petru Creţia

Prea multă culoare, muzică de fond, parfum

În ce numim trecut,

Prea mult pitoresc şi tânguire,

O dulce milă de sine,

Un iz tandru

Care vrea să umple lumea.

Prea mult conţinut al sinelui şi prea puţină formă a sa.

Mai aspră, mai curată fie căutarea, dobândirea şi pierderea lui,

Nimic nu rămână din puterea clipelor,

Din pulsiunea lor violentă şi amorfă

Decât adevărul lor.

Nu tot ce se află în clipă se află şi în timp,

Nu tot ce trece rămâne în timpul mare

Ale cărui linii pure fără de amăgire şi greş

Străbat clipele şi sinele şi timpul.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.