Util să ne reamintim că, într-o primă etapă, prin vodevil se înțelegea nu doar ceea ce astăzi se asimilează cu comedia de bulevard ori cu ceea ce francezii numesc „piesa bine scrisă” („la pièce bien faite”), acolo unde meșteșugul este lege, ci comedie cu muzică.
Exact acestui pattern inițial i se supune comedia muzicală Carantină la Grand Hotel. Scrisă în primele decenii ale veacului al XX-lea de Rejtō Jenὄ (n. 1905), scriitor maghiar de origine evreiască, autor prolific, nu doar de librete destinate spectacolelor de cabaret, ci și a vreo 40 de romane. Cifră absolut spectaculoasă având în vedere detaliul tragic că în 1942, în urma unui denunț, Rejto a fost arestat și dus în lagăr, loc unde a murit chiar a doua zi după încarcerare.
Deși genul este privit, nu știu cu câtă justificare, drept unul frivol, minor, el presupune un număr însemnat de colaboratori. Și extrem de multă muncă. Este nevoie de un compozitor care să scrie o muzică agreabilă, cu cât mai multe arii susceptibile de a deveni rapid șlagăre, lesne fredonabile, de textieri pentru părțile cântate și, mai ales, de actori stăpâni pe meserie. Pentru Carantină la Grand Hotel colaboratorii principali ai lui Rejto Jenō au fost unii de mâna întâi. Adică Hanyai Kornél, Varro Dániel și Darvas Benedek.
Aceștia au imaginat o acțiune cu nișe numeroase, cu surprize nenumărate, cu personaje care mai de care mai bizare care aproape nici unul nu este în realitate ceea ce a susținut că este. Trec prin scenă, se întâlnesc, se recunosc pentru ca mai apoi să uite că s-ar fi întâlnit vreodată falși diplomați, preoți deghizați, dive de odinioară, oameni de știință care vor să își fure propria invenție. Una cum nu se poate mai bizară, deoarece ce poate fi mai ciudat, mai inimaginabil decât să inventezi „oxidul de banană” care nu știm foarte bine la ce este util, știm doar că aduce rapidă îmbogățire. În același spațiu își mai fac veacul tineri din înalta societate care vor să evadeze de sub autoritatea paternă din cale afară de apăsătoare, escroci, hoți la drumul mare, altminteri de o eleganță fără cusur sau polițiști cu comportamente recunoscute de cleptomani. Un veritabil Babel în miniatură.
Cu toții se reunesc în spațiul unui mare hotel de lux care se cheamă – cum altfel? – Grand Hotel. Unde se declară pe neașteptate carantina fiindcă se presupune că unul dintre clienți ar fi murit fiind atins de o ciumă mai mult decât suspectă. Lesne de recunoscut toposul spațiului închis, în care fiecare este pentru celălalt suspect, topos ce și-a dobândit celebritatea definitivă datorită minunatului condei al Agathei Christie.
Modelului ușor recognoscibil Rejtō Jenō a avut inteligența de a-i asigura o atent infuzată tentă parodică. Practic, asistăm la un joc de-a hoții și vardiștii, cu intriga sentimentală aferentă, cu adultere și trădări, cu răsturnări rapide de situație, cu reveniri spectaculoase. Joc în care fiecare personaj pozează că s-ar lua cum nu se poate mai în serios cu scopul evident de a fi luat în serios de ceilalți și a-și duce astfel la bun sfârșit întreprinderile insidioase.
Regizoarea budapestană, cu studii de specialitate la Universitatea de Arte din Târgu Mureș, Porogi Dorka a respectat riguros aceste coordonate. Rostul ei a fost să imprime acțiunii coeziune, ritm, să pună ordine în haosul cu care se confruntă personajele. Porogi Dorka a beneficiat de colaborarea cu excelentul coregraf Bordás Attila care, la rându-i, a imprimat montării dorita vioiciune. I-a solicitat scenografei Kupás Anna să creeze impresia luxului impus de toposul mai sus menționat, adică să îmbrace interpreții în costume elegante, căci în absența rafinamentului cu sclipici este de neimaginat un spectacol muzical. Porogi Dorka a recurs la soluția muzicii live (conducerea muzicală este asigurată de Brugós Anikó) și împreună cu actorii Kardos M. Róbert, Molnár Júlia, Balogh Attila, Fodor Réka, Kovács Levente, Gajai Ágnes, Dimény Levente, Szotyori József, Kiss Csaba, Pitz Melinda, Kócsis Gyula, Sebestyen Hunor, Hajdu Geza, Kovács Enikō, Szabo Eduárd, Csatlós Lóránt le-a asigurat spectatorilor aproximativ trei ore de bună dispoziție.
Teatrul „Szigligeti” din Oradea
CARANTINĂ LA GRAND HOTEL de Rejtō Jenō, Hanyai Kornél, Varro Dániel și Darvas Benedek
Regia: Porogi Dorka
Decoruri și costume: Kupás Anna
Coregrafia: Bordás Attila
Conducerea muzicală: Brugós Anikó
Cu: Kardos M. Róbert, Molnár Júlia, Balogh Attila, Fodor Réka, Kovács Levente, Gajai Ágnes, Dimény Levente, Szotyori József, Kiss Csaba, Pitz Melinda, Kócsis Gyula, Sebestyen Hunor, Hajdu Geza, Kovács Enikō, Szabo Eduárd, Csatlós Lóránt
Membrii orchestrei: Bulzan Marius, Dombi Dávis, Fleisz Richárd, Kurucz Tibor, Lukács Zsolt, Martyn Gyōrgy, Veres Lóránt
Data reprezentației: 29 mai 2018
Print