Un actor exemplar – Florin Zamfirescu

Curat cu inima. Aşa l-am văzut eu pe Ion al Năpastei. Demn de milă creştinească şi de iubire frăţească. Aşa am devenit curioasă şi am vrut să-l cunosc pe regizorul Alexa Visarion, să-i văd spectacolele. Cine este regizorul, mi-am zis, care îl înţelege atât de bine pe acest oropsit al soartei, încât să-i insufle Ancăi dragostea de aproapele. Cred că atunci, în anii studenţiei mele, anii 70, am câştigat reperele câştigătoare ale existenţei mele. Şi, dintr-o listă bogată de nume – pe atunci chiar existau zone ale culturii în care deveneau vizibili oameni de teatru, muzicieni, plasticieni, arhitecţi sau, pur şi simplu, profesori – , nu lipsesc Alexa Visarion, Dorina Lazăr şi Florin Zamfirescu.

Imagine a inocenţei, a totalei deschideri este şi Miroiu, propus de regizoarea Geta Vlad (Florin Zamfirescu în Steaua fără nume de Mihail Sebastian). Colaborarea cu Alexa Visarion a rămas constantă: Pasărea Shakespeare, de D.R. Popescu, Goana, de Paul Ioachim, extraordinarul Rică Venturiano – poate fratele valoric geamăn al personajului interpretat de Radu Beligan –din O noapte furtunoasă, sau/şi, mai ales, Woyzeck, din Woyzeck de Georg Buchner. Geta Vlad, Dan Micu, Mircea Marin, Gelu Colceag, Tudor Mărăscu, Vlad Mugur… alţi regizori care au depus mărturie pentru talentul lui Florin Zamfirescu. Pentru măiestrie, pentru artist. Şi Dinu Cernescu: Războiul vacii, de Roger Avermaete, Anonimul veneţian, de Giuseppe Berto, Jocuri crude, Alexei Arbuzov, sau Medalionul de argint, după romanul Misterele Parisului.

Pe 12 aprilie (s-a născut în 1949) Florin Zamfirescu a împlinit 62 de ani, iar ieri au fost Floriile. Ca să nu mai punem la socoteală că, în unele surse, am găsit că-l cheamă şi Gheorghe (Sf. Gheorghe prăznuit pe 23 aprilie). Aşadar, La mulţi ani, Florin Zamfirescu! Este absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L.Caragiale”, Facultatea de Teatru, Secţia Arta Actorului, la clasa profesorului Constantin Moruzan. Viaţa, talentul, seriozitatea şi dragostea pentru meserie şi pentru slujitorii ei l-au adus, în anul 2000, în funcţia de rector al UNATC. În 2005 promoţia mea împlinea douăzeci şi cinci de ani de la absolvire. Ne-am întâlnit la Cassandra şi Florin Zamfirescu, în calitate de rector, ne-a cucerit cu un discurs în care, nu mai ştiu cum, şi-a făcut loc… Cehov. 

Doamne, mi-aduc aminte ce frică mi-a fost pe vremea când conduceam Serviciul mass-media şi relaţii publice din Ministerul Culturii, era în 1991, şi am mers, împreună cu ministrul Ludovic Spiess – Dumnezeu să-l odihnească pe acest om cu adevărat minunat – , la premiera spectacolului …au pus cătuşe florilor…, de Fernando Arrabal în regia lui Alexander Hausvater, ştiind că actorii vor juca goi. Spiess era un artist par excellence, un om jovial şi cu intenţiile cele mai bune. Dar labirintul întunecat de până la locul din care avea să urmărească spectacolul, “costumele” neconvenţionale şi tapajul mediatic care s-a făcut încă din perioada de pregătire l-au făcut, cred că din pricina poziţiei oficiale, circumspect. Şi îmi amintesc încă un Hausvater, cel pe care îl prefer primului: Pericle, de W. Shakespeare, în care Florin Zamfirescu avea rolul titular. Şi tot în regia lui Alexander Hausvater, La Ţigănci, după Mircea Eliade – text pentru spectacol de Cristian Popescu.

Mă gândesc la darul pe care i l-a făcut Dumnezeu… Să joci alături de sora ta – Raluca Zamfirescu – , să ai doi copii care ţi-au urmat în carieră şi câştigă publicul cu fiecare rol al lor – Vlad Zamfirescu şi Ştefana (Zamfirescu) Samfira – şi, acum, să-ţi păstrezi starea de graţie căsătorit tot cu o actriţă, Cătălina Mustaţă.

Cel mai recent spectacol în care poate fi văzut este Micul prinţ, după Antoine de Saint-Exupery, în regia semnată Carmen Lidia Vidu, unde Florin Zamfirescu întruchipează Aviatorul. Bucureştenii au avut şansa să-l vadă, tot pe scena Teatrului Odeon, în Cymbeline, de William Shakespeare, în regia lui Laszlo Bocsardi, în Marchizul de Sade, de Doug Wright, regia Beatrice Rancea, în Veronica se hotărăşte să moară, dramatizare după romanul omonim al lui Paulo Coelho, regia Gelu Colceag, sau în Îngerul Albastru, după Profesorul Unrat de Heinrich Mann, dramatizarea şi regia fiind semnate de Răzvan Mazilu.

Am vorbit, în paginile revistei noastre electronice, despre proiectul UAU-Universal Artist Unforgettable, pentru studenţi. Florin Zamfirescu susţine talentul şi performanţa. Producţiile UAU pot fi văzute pe scena Teatrului Odeon.

Odeon. Aş mai menţiona încă un rol, aici, la Teatrul Odeon: George, Duce de Clarence în Richard al III-lea de W. Shakespeare, în regia lui Mihai Măniuţiu.

Florin Zamfirescu este şi regizor. Dar şi scrie. Actorie şi magie este o carte care te farmecă. Cred că Florin Zamfirescu este un autor care trebuie să se ia în serios. Şi să scrie. Să scrie.

Dar, înainte de toate, Florin Zamfirescu este un actor exemplar.

Print

3 Comentarii

  1. miruna runcan 26/04/2011
  2. silviu covaci 05/01/2012
  3. silviu covaci 05/01/2012

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.