Un an cu Yorick

Deşi suntem în plin Festival Naţional de Teatru, nu puteam să las să treacă gândul că s-a scurs un an de când existăm şi aproape 50 de numere… De mulţumit, sunt multe pentru care ar trebui să mulţumesc şi câţiva cărora ar trebui să le mulţumesc, dar poate că încă nu-i momentul potrivit. Ce vă promiteam acum un an rămâne valabil şi de-acum înainte.

„Când am hotărât să construim o revistă de teatru şi l-am chemat pe Yorick din lumea lui Hamlet să ne fie însoţitor pe cărările atât de fragile pe care teatrul le deschide spre inima lumii, ne-am propus, înainte de toate, nu „să criticăm” ce se întâmplă acum pe scenele din România, ci să mergem alături, să dez-văluim drumul şi să stăm de vorbă, mai degrabă ca-ntr-o „amitie amoureuse”… Teatrul e o poveste, iar poveştile trebuie povestite. Şi, cum asta am simţit că lipseşte în ceea ce se cheamă astăzi critica de specialitate, noi vom încerca în „Yorick” să oprim în loc istoriile sculptate în efemerul scenei şi, aşa cum spuneam, să povestim despre teatru, să ne fim alături unii altora pe drumul care duce de la textul scris la spectacol şi apoi la gândul şi la trăirea în care se transformă acesta în publicul ce-i ţine oglinda în faţă…” Dacă am reuşit să ne ţinem promisiunea, poate ne scrieţi să ne povestiţi.

Voiam să vă spun cu ce gânduri şi idei se gândea Yorick să vă farmece sau… să vă pună răbdarea la încercare de-acum încolo, dar m-am răzgândit după ce am văzut în seara asta „Odysseia” de la Teatrul din Craiova. Pentru că mi-a reamintit că mai frumos şi mai periculos decât farmecul seducător al hazardului nu e nimic. Să aştepţi în fiecare clipă destinul clipei ce va veni, s-o intuieşti, s-o provoci, s-o doreşti, să-i ieşi înainte, să i te dezvălui şi s-o faci să ţi se dezvăluie.

Hazardul şi poate ceva mai mult decât atât, un gând bun şi multă încredere, au făcut ca revista să înceapă să existe într-o perioadă în care cultura şi teatrul sunt aproape în comă, în care criza a otrăvit aproape tot ce mai era viu, în care nimic nu se construieşte, totul se dărâmă. Acelui gând bun care a vrut să construiască îi mulţumesc. Lui şi vouă pentru că vă găsiţi timp să ne citiţi, să ne criticaţi, să ne povestiţi şi pentru că ne faceţi să existăm. Şi lui Yorick…

Print

3 Comentarii

  1. Ariel 01/11/2010
  2. Ozana Ciubotaru Costin 03/11/2010
  3. Constantin Cicort 05/11/2010

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.