Doi actori, un maestru ajuns la vârsta senectuții și un tânăr aflat pesemne la început de carieră împart la un teatru aceeași cabină. La sfârșitul unei reprezentații, Maestrul, fie din generozitate, fie pentru că așa simte, fie pentru că are chef de vorbă socotește util să își felicite partenerul. Să fie pentru prima oară când o face? Nu știu. Însă mai mult ca sigur că, și dacă a mai făcut-o vreodată, de data aceasta tonul este altul.
Tânărul răspunde poate nu tocmai cu venerație, însă în niciun caz doar din pură complezență. Este vizibil emoționat, uită dintr-odată că îi este foame, că a mâncat foarte puțin în ultimele zile, că ar fi vrut să iasă în oraș, poate chiar să uite de sine o noapte și prelungește conversația. Maestrul nu ezită să răspundă invitației, însă nu va mânca nimic. Seara un actor nu trece la fripturi. O regulă de bază a meseriei. Maestrul rămâne cu cel pe care îl socotește un discipol poate și fiindcă nici nu prea are unde se duce, poate pentru că în seara respectivă nu îl așteaptă acasă nimeni, unde mai pui că ține morțis să își verse năduful. Nu a ajuns că a făcut-o în cabină. Aflat la capătul răbdării, nu mai suportă pozele unei colege. Pe care, de altminteri, o imită, o caricaturizează cu voluptate. Bârfe. Amabilități artistice cotidiene.
Final de secvență. De fapt, al doilea final de secvență. Cortină muzicală. Se pregătește un nou tablou. O nouă felie de viață. Un alt eșantion reprezentativ pentru ceea ce înseamnă viața în teatru. Cu bune și cu rele, cu răutăți și cu solidarități neașteptate, cu treceri rapide de la venerație la tutuială și mai apoi chiar la lupta pentru supremație. Cu iminente conflicte, cu bârfe și istorioare de alcov, cu schimbări de parteneri și partenere în viața de dincolo de scenă, cu ura, îmi place să sper, doar la nivel de vorbe față de critici. Cu nenumărate alte finaluri de secvență. Cu certuri și amenințări mai ceva ca în Iluzia comică a lui Corneille. Cu enervarea programată a celui cu care se împarte cabina, cu neașteptata propensiune spre confesiune. Cu un nou, cu încă un final de secvență. Și mai apoi cu încă unul Și aceasta până când vine cântecul de lebădă. Nu întotdeauna cel scris de Cehov.
Odinioară, David Mamet a scris o piesă care se intitulează O viață în teatru. Ultima oară am văzut-o jucată la Teatrul Național din Timișoara. Cred că sunt mai mult de zece ani de atunci. Cu Vladimir Jurăscu și Ion Rizea. Florin Piersic a rescris-o. Nu, a rescris-o cu adevărat, din temelii aș spune. Nu a adaptat-o, nu a pastișat-o. I-a conservat, desigur, mecanismul, a adus-o în actualitatea imediată, în epoca telefoanelor mobile. I-a amplificat consistent umorul. A făcut-o cu un echilibru remarcabil. Cu un admirabil simț al măsurii Nimic în plus, nimic în minus. Nici măcar o singură glumă un pic mai decoltată. Și, mai presus de toate, multă, foarte multă umanitate, multă și delicată sensibilitate.
Florin Piersic jr. a ajuns la vârsta maturității artistice. Nu numai la aceea a maturității biologice. Ce altă confirmare mai bună decât faptul că acum face echipă perfectă cu maestrul Marcel Iureș? Domnul Marcel Iureș a acceptat să joace alături de domnul Piersic nu doar din generozitatea-i recunoscută. Domnul Iureș este generos cu tinerii, de la maturi are pretenții. A văzut în dl. Piersic, în Florinelul de odinioară și care rămâne astfel și astăzi pentru prieteni și familie, egalul cu care poate să se însoțească.
Vreme de două ore asistăm la un concert de două piane. La o demonstrație de actorie autentică. În decorul minimalist gândit de Tudor Prodan, evoluează doi mari actori din generații diferite. Iar la finalul spectacolului domnul Piersic îi mulțumește prin gesturi, din zâmbete și din priviri, însă fără vorbe, domnului Iureș. Ambii ne mulțumesc nouă, spectatorilor. La fel cum le mulțumește dintr-o cronică, dintr-o pagină virtuală de revistă mult hulitul critic.
Teatrul ACT din București
STAGE DOGS de Florin Piersic jr.
Text inspirat după o idee din O VIAȚĂ ÎN TEATRU de David Mamet
Regia: Florin Piersic jr.
Scenografia: Tudor Prodan
Costume: Irina Voinea
Light design: Bogdan Gheorghiu
Cu: Marcel Iureș și Florin Piersic jr.
Data reprezentației: 28 octombrie 2018
Foto: Nicolae Burca
Print