Victor Ioan Frunză: „Livada…” mea a fost o frumoasă întâlnire

A montat un singur text al lui Cehov, la Teatrul Naţional din Budapesta. O „Livada de vişini” care a rămas în istoria teatrului din Ungaria. Despre acel spectacol şi despre lumea şi personajele lui Cehov, ne-a povestit regizorul Victor Ioan Frunză…

livada-de-visini3V-aş întreba întâi de ce n-aţi montat mai mult Cehov? Şi care dintre textele lui v-ar atrage acum?

O să dau un răspuns care sigur va descumpăni: am montat Cehov o singură dată. Nu a fost alegerea mea. A fost o comandă. La Teatrul Naţional din Budapesta. Nu îl înţeleg pe Cehov. Nu l-am înţeles niciodată. Mă uit cu invidie la spectacolele minunate făcute după texte cehoviene şi îmi dau seama că eu nu voi putea să fac vreodată aşa ceva. Singurul meu spectacol cu o piesă de Cehov a fost „Livada de vişini”. Iniţial, am vrut să refuz şi numai argumentul adus de directorul de atunci, dl Ablonczi Laszlo, m-a convins: “Cum vei putea explica refuzul de a monta “Livada …” la  Teatrul Naţional Budapesta?” Am avut o distribuţie excepţională, care îi cuprindea pe Beres Ilona, Sinkovics Imre – cine cunoaşte teatrul maghiar îşi dă seama de magnitudinea acestor nume – şi cred că numai datorită lor am putut face un spectacol despre care se vorbeşte şi acum în teatrul maghiar. Nu cred că voi mai face vreodată vreun spectacol după un text cehovian.

Cât şi cum mai este Cehov contemporan cu noi? Ce este cel mai greu pentru un regizor care se încumetă să monteze Cehov la început de mileniu III?

Dificultatea unei montări nu este dată de epocă. Dificultăţi are cel care “nu are nimic a spune”. După cum nu există progres în artă (cum din păcate cred mulţi din evaluatorii români) tot astfel nu există nici “nou” sau “vechi” în artă. Totul depinde de felul în care artistul vibrează la înţelesurile textului. Aceasta e contemporaneitatea. Ea nu e o valoare generalistă.

Povestiţi-mi despre „Livada…” dumneavoastră.

Era un spectacol încărcat de o emoţie pe care nu am reuşit s-o ating în multe alte montări. Un fel de vibraţie specială în care se amesteca frumuseţea textului (descoperit abia atunci, prin mijlocirea traducerii excepţionale), intensitatea şi credinţa interpretării actorilor, un soi de intimitate care s-a instituit aproape fără să ne dam seama, în care toată lumea părea acasă. S-a petrecut acolo, de-a lungul zilelor de repetiţie, un fel de miracol al înţelegerii, un glob de sticlă pe care nu-l atingeau nici micile probleme tehnice, nici tensiunile din jur, nimic. Imaginea emblemă era cea a “spiritelor livezii”, lumea celor care trăiseră mai înainte acolo şi care mureau a doua oară atunci când se tăiau copacii. Decorul se desfăcea în bucăţi mari şi numai Firs, într-un frac a cărui coadă plină de clopoţei de lemn suna surd, dar continuu, rătăcea prin labirint.

livada-de-visini4“Livada” mea budapestană, se pare ca a rămas un punct de referinţă în teatrul din Ungaria şi – poate cel mai important lucru – a creat nişte legături de-o viaţă între creatorii lui. Mă întâlnesc şi acum cu unii dintre interpreţi (unii au plecat în “livada de dincolo”) şi-mi spun cât de mult i-a marcat pe ei această întâlnire. De curând am reîntâlnit-o pe Hungar Aniko, cea care a intrepretat-o pe Charlotta Ivanovna. Nu era actriţă. Era chiar scamatoare. O vedetă europeană a iluzionismului. O chemasem la repetiţii să ne arate câteva “trucuri”. În timp ce lucra, mi-am dat seama că era mult mai “pe rol” decât actriţa distribuită iniţial. I-am dat rolul şi l-a făcut cu brio. Cea care a fost înlocuită mi-a mărturisit că şi acum e convinsă că Hungar mi-a făcut “vrăji”.

Căruia dintre personajele lui Cehov i-aţi schimba destinul, dacă aţi putea?

Lui Petea Trofimov. E foarte trist să vezi utopiile îmbătrânind.

Dacă l-aţi putea întâlni pe Cehov, ce v-ar plăcea să-l întrebaţi?

Mi-ar plăcea să îl întreb de ce ultimele sale cuvinte au fost rostite în germană: “Ich Sterbe.”

 Imagini din spectacolul “Livada de vişini” de la Teatrul Naţional din Budapesta

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.