Deschiderea Festivalului VIN’LA TEATRU Focşani
Un surâs în plină vară, în plină vacanţă, precum şi câteva sprâncene ridicate ar putea trezi suprapunerea – săptămâna trecută – a trei festivaluri teatrale: Sibiu International Fringe Festival, „Vin’la Teatru” la Focşani şi Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru de la Suceava. SFF, VLT şi FIST (!) îşi depăşesc statutul de simple acronime, denumind pe scurt, cu graba lumii în care trăim, trei manifestări tinereşti – la propriu şi la figurat. Dar faptul nu denotă deloc suprasaturaţie, cum bine remarcau şi organizatorii festivalului focşănean (spre care m-au purtat paşii şi invitaţia), ci necesităţi locale, de comunitate.
Astfel a luat naştere – anul trecut – „Vin’la Teatru” (inspirat titlu), la iniţiativa şi în organizarea (bazată exclusiv pe voluntariat) a unor studenţi sau absolvenţi ai facultăţilor din Bucureşti, cei mai mulţi de la UNATC, aproape toţi născuţi în Focşani. Locul unde nu s-a întâmplat (mai) nimic din punct de vedere teatral în ultimii ani. Cel puţin, nu pe plan local. Ca urmare, festivalul a apărut dintr-o serie de frustrări ale tinerilor, care, pare-se, au interpretat corect necesităţile şi disponibilităţile urbei. Vestită pentru monumentul istoric care a aniversat – în 2013 – o sută de ani de la inaugurare: Teatrul Municipal „Maior Gheorghe Pastia”.
Povestea instituţiei este demnă de interes, fiind tot o iniţiativă privată. 570.000 de lei a donat – la începutul secolului – maiorul în rezervă Gheorghe Pastia, pentru construcţia şi amenajarea interioară a viitorului teatru, pe un teren pus la dispoziţie de municipalitate. O comisie condusă de arhitectul Ion Mincu (din care făcea parte şi actorul Constantin Nottara) a evaluat proiectele participante la concurs, alegând propunerea arhitecţilor români Constantin Ciogolea şi Simion Vasilescu. Patru ani au durat lucrările, iar rezultatul a fost pe măsura aşteptărilor: o remarcabilă creaţie arhitectonică în stil Art Nouveau şi o sală cu acustică impresionantă. Inaugurarea a avut loc în 1913 cu „Fântâna Blanduziei” de Vasile Alecsandri, un spectacol al Teatrului Naţional din Iaşi, aflat pe atunci sub conducerea lui Mihail Sadoveanu. Instituţia a funcţionat până în anul 1987, când efectul cutremurelor vrâncene n-a mai putut fi ignorat. Tot patru ani au durat şi lucrările de consolidare şi restaurare (2000 – 2004), dar acestea n-au putut să aducă şi acel „viu povestit celor vii”, cum denumea Peter Brook arta teatrului.
Adi Loghin, Daniel Drăgan, Ana Maria Turcu, Tudor Morar, Michaela Prosan, Eranio Petruska, Andreea Lucaci, Marian Olteanu, Vlad Benescu în RINOCERII, după Eugen Ionescu, regia Ionuţ Anghel, UNATC
Or, marea reuşită a festivalului este tocmai readucerea acestui „viu” – pe scenă, în sală, în oraş –, însufleţind structuri aparent anchilozate, ştergând praful de pe unde s-a adunat (lucruri şi oameni), înlocuind resemnarea cu optimism şi inerţia cu acţiune. Alături de teatru, alte spaţii generoase au găzduit evenimentele: Colegiul Naţional Unirea (absolvit de unii din tinerii organizatori), Cinematograful Balada, Clubul Wasserman. Ca şi anul trecut, multe dintre spectacole au purtat marca UNATC şi a secţiilor sale – Actorie, Regie, Coregrafie, Păpuşi şi Marionete, Scenografie şi Teatrologie, reunite într-un soi de crème de la crème a Galei Absolvenţilor 2014, în viziunea selecţionerilor. Acestora li s-au adăugat şi altele, independente din Bucureşti, Cluj-Napoca, Târgu-Mureş şi Republica Moldova. În plus: ateliere de improvizaţie, de expresivitate corporală, de comunicare verbală şi non-verbală, de teoria teatrului, ba chiar şi de educaţie parentală (tot într-ale teatrului, fireşte), dar şi filme de scurtmetraj prezentate la Festivalul Internaţional NexT.
Aida Avieriţei, Ionuţ Niculae, Octavian Costîn în CABARETUL CUVINTELOR de Matei Vişniec, regia Alexandru Nagy, Teatrul Independenţilor Profesionişti
Accesul la toate aceste evenimente a fost liber, gratuit, astfel că, în unele seri, sintagma „în limita locurilor disponibile” şi-a dovedit trista semnificaţie, numărul doritorilor fiind cu mult mai mare. Ceea ce, sigur, l-a îndreptăţit pe directorul teatrului, actorul Sorin Francu, să le sugereze spectatorilor prezenţi la deschiderea festivalului, ca la ediţia viitoare să facă şi o „mică haltă pe la casa de bilete”, iar „aplauzele să sune precum galbenii din pungă”… Căci aplauze au fost din belşug, iar atmosfera – imbatabilă. Celei obişnuit festivaliere i s-a adăugat tinereţea organizatorilor, publicului şi actorilor, ducându-te cu gândul la titlul unei cărţi des citate în mediile teatral-universitare: „Actorie sau magie”. Coincidenţa face ca Florin Zamfirescu, autorul lucrării, să fie chiar profesorul coordonator al promoţiei UNATC 2014 Actorie. Una fremătândă, curioasă, proactivă, alcătuită din tineri actori cu o serie de aptitudini complementare artei lor – muzicale, coregrafice, literare. Toate acestea se văd acum pe scenă, alături de speranţa că nu se vor opri aici. Că vor căuta în continuare şi nu se vor mulţumi doar cu ce au adunat profesional în cei trei ani de facultate şi uman în cei douăzeci şi ceva de ani personali.
Speranţele sunt mari şi în ceea ce priveşte manifestarea teatrală din Focşani. Dacă anul acesta cuvântul de ordine a fost o interjecţie şi „Vin’la Teatru” s-a autointitulat un „festival cu zvâc”, poate ediţia următoare se va desfăşura sub semnul unui substantiv – la fel de suculent auditiv – tâlc. Pentru toţi cei care cei care oblăduiesc o instituţie, un oraş, o ţară…
Print