Vine vara, bine-mi pare, cu ziarul stau în soare

Românul nu s-a născut deloc poet, vă zic eu, românul s-a născut comod şi trăncănitor, că doară „de la Râm ne tragem şi cu-ale lor cuvinte ni-s amestecate”, cum zicea cronicarul vostru la începuturile întârziate peste poate ale literaturii naţionale. Comod până la Dumnzeu şi chiar mai sus, dar „degrabă vărsătoriu” de cuvinte vinovate. În discurul publicistic de azi, cel mai sărac şi mai plat din câte mi-a fost dat să văd în veacuri, cuvintele sunt vinovate fiindcă sunt nişte furtişaguri sau nişte himere, ceea ce Domnia Sa cititoriul cam amendează, fiindcă citeşte din ce în ce mai puţin şi mai puţine ziare.

Imagine realizată de Adriana Grand

Cronicarii de azi, truditori la gazete care se luptă cu criza şi cu lipsa de chef a sclavului plătit aproape simbolic, sunt blazaţi ca motanul ştiţi dvs. cărui poet şi defazaţi. Trec sub tăcere spectacole demne de semnalat sau le semnalează târziu, preluând informaţii şi, mai mult, formulări din comunicate de presă ostenite şi buretoase, făcute de oameni care ar promova la fel şi castraveţi, contaminaţi şi ei de leafa cât un purice de la teatru şi de principii de PR prost înţelese.

Săptămâna trecută, bunăoară, nici n-a dat căldura bine, că ai voştri gazetari slujitori de cultură au dat bir cu fugiţii fără să lase roadele muncii ziarelor şi revistelor care abia îşi duc zilele. Contează să se umple paginile. Puţin importă cu ce. Numai să aibă cititorul iluzia că e „informat”… Da, cititorul acela care s-a înghesuit, cu sacoşa şi cu nepotul aferent sau cu gaşca dornică de-o votcă şi ceva chiote citadine, la Noaptea Muzeelor. L-a apucat aşa brusc un dor de a vedea tablouri, că a stat la coadă ore-n şir, deşi muzeul e deschis şase zile din şapte… S-a culturalizat omul un pic, de weekend, că românului îi place cu gloata. Pentru el, atmosferă fără gloată nu se poate.

Ziceam că am răsfoit gazetele, atâtea câte mai sunt. Secetă ca niciodată, dragii mei. Nicăieri nimic despre premiera „Rabbit Hole”, de la Teatrul Act, neîndoios cel mai important eveniment al săptămânii teatrale bucureştene. În schimb, au „băgat” ştirea care anunţă un spectacol de la ARCUB, „Comedie pe-ntuneric”. Şi au „băgat-o”, fireşte, aşa cum era e în comunicatul de presă. Nicio vorbă în plus. Elita atât de hulită şi arătată democratic cu degetul, acei oameni înzestraţi cu ceva materie cenuşie şi ceva şcoală, ceea ce e total desuet azi, nu prea mai are presă de citit.

Cotidianele sunt sub nivelul mării când vine vorba de capitolul „teatru”. „Evenimentul zilei”, unde s-a inventat postdecembrist omul cu trei picioare şi s-a creat un public, nu include teatrul în domeniul „cultură”, „România liberă” le oferă iubitorilor informaţii despre cum va arăta TNB (la săptămâni bune după ce ziarele au umplu pagini întregi cu acest subiect fierbinte care a excitat interesul factorului de decizie din presa românească), alături de informaţii redundante şi despre programul Teatrului de Revistă „Ct. Tănase”. Apoi, cugetările unui gazetar despre cel mai recent spectacol al lui Cristi Juncu, cugetări de un nivel la unison cu nivelul „boborului”. V-a trecut prin cap, de pildă, că spectacolul nu e o reuşită adevărată fiindcă piesa este „o suită de eseuri fără un subiect precis”? Să ne imaginăm cum ar fi să-l întrebăm pe autorul panseului dacă a auzit de Samuel Beckett, zic, mare pişichier în dramaturgie, care a păcălit făcătorii de toate cu piese pe subiecte extrem de imprecise? Cât despre „Adevărul”, de obicei mai la zi cu informaţiile la acest capitol, a trecut şi el cu vederea premiera „Rabbit Hole”.

Boierii de la săptămânalele culturale pe print n-au găsit nimic demn de inclus în numerele de săptămâna trecută, ceea ce se întâmplă, de altfel, foarte des. Decât să scrii despre un peisaj teatral limitat mai bine să nu scrii deloc – e şi asta o abordare, ca să zic o vorbă care face în continuare carieră. Aşadar, nimic despre teatru în „Revista 22”, „Observator cultural”, „Cultura” etc. „Dilema veche”, care mai reuşeşte cât de cât să ţină coada sus, ar putea mai mult, că ar avea cu ce şi cu cine.

Publicaţiile în format clasic şi online îi vaită de câţiva ani pe tinerii creatori care nu sunt, domnule, încurajaţi şi promovaţi. Chelu’-şi pune mâna-n cap, cum se spune. Gala Absolvenţilor la UNATC este un eveniment onorabil an de an, prilej pentru felurite observaţiuni despre lumea Thaliei. Şi aşa este, păstrând proporţiile, şi festivalul înduioşător al trupelor de teatru de liceeni, petrecut săptămâna trecută. Cum să-i încurajăm, dacă nu scriem despre ei, nu mergem să vedem ce fac şi nu vorbim cu ei, cu alte cuvinte dacă nu-i băgăm în seamă? Vine vara, dragii mei, pregătiţi-vă de călduri leşioase, în care ziarele şi revistele vor fi numai bune de făcut vânt şi de pus pe cap sub formă de coif, să nu vă bată, Domane fereşte, soarele atât de tare, încât să mai încercaţi să le citiţi.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.