Aud …, de Alexandru Andriţoiu

Aud ecoul vremii de parcă merg spre mări

şi tot aşa de parcă vin mările spre mine, –

aud tăcerea vremii de parcă intru-n zări

şi tot aşa de parcă vin zări să mă încline.

Întoarcerea-mi rotundă din ţipăt spre tăceri

e ca plecarea lavei spre piatră din vezuvii,

când numai faţa pietrei se-ntoarce către ieri,

când numai faţa mării se-ntoarce către fluvii.

Câteodată luna e ca un soare sterp,

câteodată tera e ca o lună mare.

În mine strigă timpul. În mine spaţii fierb.

Prin mine omul trece. Prin mine noaptea doare.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.