Când am primit premiul Yorick, a fost o confirmare şi m-am simţit bine cu mine. Nu m-am aşteptat să mai primesc ceva. Iar la sfârşit, când a venit şi marele premiu „Ştefan Iordache”, a fost surpriza... [...] Citește în continuare
Numărul 89
Dacă teatrul este adevăr şi dacă cei care sunt prinşi în lumea lui ne acceptă, noi îi provocăm să răspundă şi le aşezăm în faţă… „Chestionarul lui Proust”. Astăzi, actriţa Diana Croitoru. [...] Citește în continuare
Douăzeci de concurenţi au venit în 2011 la cea de-a XIV-a ediţie a Galei HOP de la Mangalia să concureze pentru premiul cel mare, care poartă din acest an numele lui Ştefan Iordache... [...] Citește în continuare
Toate spectacolele au avut în comun o trăsătură deloc fericită şi deloc de neglijat: lipsa unei viziuni regizorale coerente. Ceea ce a dus la o situaţie în care alegerea unuia dintre ele să fie dificilă... [...] Citește în continuare
Numeroşi sunt regizorii care se tem de înregistrarea video, fiindcă ea „sculptează” pentru eternitate efemerul teatrului... [...] Citește în continuare
Problema actorilor tineri în România este un subiect discutat şi răsdiscutat, iar discuţiile au dus mai întotdeauna… nicăieri. Aşa că nu-mi propun să reiau aceleaşi veşnice probleme, spuse cu glas tare, scrise sau expuse în întâlniri precum a fost şi cea de la Mangalia, din ultima zi a concursului, singurul concurs destinat exclusiv actorilor tineri. [...] Citește în continuare
După ce s-au chinuit ani buni, cu eforturi demne de toată admiraţia, să creeze spectacole de calitate şi să facă teatru cu alte mijloace decât cele din teatrele de stat, cel mai adesea fără resurse financiare, artiştii independenţi din România câştigă teren. Numărul de astfel de spectacole o dovedeşte, cel puţin la Bucureşti. Mai nou, [...] Citește în continuare
Personaje croite după tiparul realist, desprinse din lumea în care trăim cu toţi sau cu care ne ciocnim, oricât de rezistentă ar fi cochilia în care ne-am delimita universul, şi poveşti verosimile, pline de situaţii care-ţi creează un puternic déjà vu se regăsesc din plin în „Ce ne spunem când nu ne vorbim”, noul spectacol [...] Citește în continuare
Septembrie, prag de stagiune. Bulevardiere, drame, musicaluri, autori clasici, autori la modă, recitaluri actoriceşti, teatru proaspăt şi adevărat făcut de tineri pasionaţi, montări spectaculoase… proiecte de gaşcă… fitze… Spectatorii, obişnuiţii sălilor de teatru, aşteaptă. Nu-i vorbă, toată vara au fost şi câteva porţi deschise, cât să le ţină atenţia trează. [...] Citește în continuare
Început de toamnă în Bucureştiul prăfos. Zile calde, toride chiar, într-un oraş în care sărăcia agită şi deprimă, oraş plin, pe de altă parte, de o agitaţie glamour, care are adesea un aer ridicol. [...] Citește în continuare
Vă prezentam în numărul trecut Scrisoarea deschisă a membrilor grupului dramAcum către directorul Teatrului Maghiar din Cluj, regizorul Tompa Gabor. Vă oferim acum răspunsul lui. [...] Citește în continuare
Aud ecoul vremii de parcă merg spre mări şi tot aşa de parcă vin mările spre mine, – aud tăcerea vremii de parcă intru-n zări şi tot aşa de parcă vin zări să mă încline. Întoarcerea-mi rotundă din ţipăt spre tăceri e ca plecarea lavei spre piatră din vezuvii, când numai faţa pietrei se-ntoarce către [...] Citește în continuare
