Creierul acesta care se pângărește dintr-o idee
Ciorba aceasta cerebrală, cu ouă de ochi pe sub sprâncene
M-am sculat în picioare numai de lene,
am ucis numai de frig!
Ce, voi nu știți că sângele ține de cald?
Nespălat de amintiri, murdar,
mă azvârl în mare; –
ține-mă, mamă, de un picior
ca să mă zbat
și vânăt, să mă-nec la subțioara piciorului tău
Pleacă, tu, de la țărm, pleacă, pleacă, –
ca niște muște vor sta stelele pe hoitul meu,
dar vă zic eu vouă:
murind,
voi visa visuri!