„Azvârlirea împuțitei secunde” de Nichita Stănescu

Creierul acesta care se pângărește dintr-o idee

Ciorba aceasta cerebrală, cu ouă de ochi pe sub sprâncene

M-am sculat în picioare numai de lene,

am ucis numai de frig!

Ce, voi nu știți că sângele ține de cald?

Nespălat de amintiri, murdar,

mă azvârl în mare; –

ține-mă, mamă, de un picior

ca să mă zbat

și vânăt, să mă-nec la subțioara piciorului tău

Pleacă, tu, de la țărm, pleacă, pleacă, –

ca niște muște vor sta stelele pe hoitul meu,

dar vă zic eu vouă:

murind,

voi visa visuri!

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.